Cornel Cernea a fost unul dintre portarii importanți ai fotbalului românesc. Campion național și câștigător al Supercupei în 2006, cu Steaua, a mai evoluat pentru echipe mari ca Petrolul Ploiești, Oțelul Galați sau Farul Constanța. La finalul carierei s-a apucat de antrenorat și a pregătit portari pentru Astra Giugiu, Poli Timișoara, CFR Cluj și Guizhou (China). În urmă cu doi ani a preluat postul de antrenor cu portarii la Sepsi OSK și mărturisește că doar pentru echipa națională ar mai părăsi clubul din Sfântu Gheorghe. A povestit și despre obiectivele echipei și, totodată, și-a exprimat regretul că portarii din România nu sunt la fel de mult promovați cum sunt jucătorii de câmp.
Au trecut mai bine de doi ani de când ocupați postul de antrenor cu portarii la Sepsi OSK. Cum a fost această perioadă pentru dumneavoastră?
Nici nu-mi dau seama când a trecut acest timp, dar au fost doi ani foarte buni, cu realizări atât pe plan personal, cât și colectiv, culminând cu calificarea în play-off și în Conference League. De asemenea, am jucat și o finală a Cupei României, deci în acești doi ani am crescut și eu odată cu clubul. Nu mă așteptam, când am venit aici, să găsesc așa un club organizat și curat din toate punctele de vedere. M-am adaptat un pic mai greu la început, dar după primele două-trei luni de adaptare totul a decurs normal, muncesc într-un mediu foarte bun.
Ce așteptări aveți pentru echipă în acest an?
Am început un pic mai greu acest sezon, am pierdut multe puncte la începutul turului, însă mai avem șanse, chiar dacă mici, pentru play-off. Totodată, aș dori să jucăm din nou finala Cupei României și să câștigăm trofeul anul acesta. Ar fi o bucurie mare și o performanță istorică pentru club! În rest, doresc ca portarii echipei să crească de la meci la meci și să intre în circuitul echipei naționale.
Roland Niczuly este considerat ca unul dintre cei mai buni portari din țară. Care sunt atuurile lui?
Lucrez cu el de doi ani, iar din punctul meu de vedere Niczuly este între primii trei goalkeeperi din țară. Nu pot să spun ce loc ocupă, sunt totuși subiectiv în ceea ce îl privește, dar consider că în ultimul an i-au făcut o nedreptate prin faptul că nu a fost convocat în lotul lărgit al echipei naționale. Cred că merita pentru jocurile pe care le-a făcut! Are 130 de meciuri, ceea ce denotă că este un portar constant, nu se accidentează și nu face greșeli. Revenind la întrebare, Roli are mai multe puncte forte, dar cred că cea mai importantă este maturitatea de care dă dovadă. Pentru vârsta pe care o are, 26 de ani, este un lucru mare că poate să trateze fiecare meci în mod egal, nu are emoții, se adaptează ușor.
Cum vedeți situația portarilor din România? Sunt foarte puțini care reușesc să se impună în campionate mai puternice.
Asta este o problemă de ani de zile! Nu cunosc motivele, dar consider că la capitolul postului de portar România stă foarte bine, avem portari buni, sunt soluții, dar nu știu de ce nu sunt căutați și în străinătate. Cred că ar trebui promovați mai bine, la fel ca jucătorii de câmp, un atacant sau un mijlocaș.
Ce metode de lucru aveți, după ce filosofie lucrați?
Sunt foarte multe metode, dar important este ca un antrenor să fie conectat la tot ceea ce apare nou. Un portar trebuie să aibă un joc foarte bun de picior, o personalitate puternică, să aibă un pic „tupeu”. În calitate de jucător, am avut norocul de a lucra cu antrenori foarte buni și am preluat tot ce e mai bun de la fiecare, iar la rândul meu încerc ca portarii cu care lucrez să aibă cele mai bune condiții, să se antreneze după metode noi. Vreau ca antrenamentul să fie o plăcere și să aibă zâmbetul pe buze chiar și atunci când îi muncesc peste normal.
Cât de mult diferă viața unui portar față de a unui jucător de câmp?
Este foarte important ca psihicul unui portar să fie unul bun fiindcă orice greșeală ar face pe timpul unui meci, se va cunoaște pe tabela de marcaj. Nu ai timp de relaxare, trebuie să revii imediat, să te remontezi pentru a continua meciul. Așa este Niczuly, de mult timp nu am văzut un portar cu un psihic atât de puternic. Inclusiv la Centrul de Copii și Juniori încercăm să lucrăm la acest capitol, ca portarii să aibă un mental puternic, să poată face față momentelor grele care apar în timpul unui meci.
Despre portari se spune că trebuie să aibă un dram de nebunie. Este un mit urban sau e o realitate?
Este realitate! Spre exemplu, eu, în viața personală, sunt un om calm, liniștit, dar în timpul jocului pur și simplu mă transformam. Dacă nu ai un pic de nebunie, curaj, personalitate, să te arunci în fața cramponului, a adversarului, să ai forța de a dirija și a organiza sistemul defensiv în timpul meciului, nu poți reuși.
Care este „psihologia” portarilor de rezervă?
Înțeleg foarte bine întrebarea fiindcă la Steaua, în cei patru ani cât am fost acolo, am jucat doar 40 de meciuri, am fost mai mult rezervă, dar trebuia să fiu pregătit pentru orice moment când echipa avea nevoie de mine. Asta înseamnă să te antrenezi în fiecare zi la fel, cu toate că suferi în tăcere. Niciunui jucător de fotbal nu-i place să fie rezervă, dar asta înseamnă concurența și trebuie să muncești greu pentru a primi de la antrenor șansa de a juca.
Aveți un club preferat unde ați dori să antrenați în viitor?
Club nu, dar mi-aș dori să ajung la un moment dat la naționala României. Pentru mine, acesta este targetul. Sunt super mulțumit aici, la Sfântu Gheorghe, sunt apreciat, mi s-a acordat încredere, deci nu aș pleca de aici pentru un alt club, ci doar pentru naționala României!
