Nu s-au născut în aceeaşi zi, în aceeaşi lună, nici măcar în aceeaşi zodie şi nici în acelaşi an. Steaua şi Dinamo au zidit lumea însă cu acelaşi meşter, într-o ţară abia desprinsă dintr-un război care o amputase sufleteşte şi o lăsase mai săracă şi mai disperată ca niciodată, de la vremea când era „mare” sau „dodoloaţă”, cum îi spunea Blaga.
Moldova îi rămăsese în mare parte la sovietici, dar sovieticii, aflaţi într-o fază aşa, mai sensibilă, ne dădeau şi ei ceva: comunismul. Pe aripile sinistre ale unei ideologii impuse din Est au venit şi supravieţuitorii bătăliei de la Stalingrad, sub comanda generalului Mihai Lascăr, ofiţerii şi soldaţii români din divizia „Horea, Cloşca şi Crişan”.
Generalul chiar a primit de la noua putere instalată la Bucureşti conducerea abia înfiinţatului Minister al Apărării şi, în această calitate, a semnat, în ziua de 7 iunie 1947, decretul care aducea pe lume cel mai mare club din istoria sportului românesc: ASA Bucureşti, viitoare CSCA. Maiestatea Sa, Regele Mihai a contrasemnat decretul, ca de altfel şi prim-ministrul de atunci, doctorul Petru Groza.
Fiind clubul „reprezentativ al Armatei” populare care se înfiripa atunci, a primit culorile patriei, roş-galben şi albastru, între timp galbenul de la mijloc estompându-se. Dar şi un fost mare jucător şi uriaş om de fotbal în calitate de prim antrenor al proaspetei formaţii. Se numea Coloman Braun-Bogdan şi se născuse, cu 42 de ani înainte, în Imperiul Austro-Ungar, la Arad, în 1905. I se spunea Cibi-baci, deşi era încă tânăr, sau Cibişor, dar aşa îl alinta puţină lume, între care foştii selecţioneri Virgil Economu şi Emerich Vogl. Cu el pe bancă şi cu Colea Vâlcov secund, ASA Bucureşti juca primul meci din istorie, la 24 august 1947…
Cine era însă Cibi-baci, cel care la doar câteva luni de la acel moment trecea pe banca unei alte echipe nou înfiinţate, pe numele ei Dinamo?Se întâmpla în 14 mai 1948, când undeva, pe strada Lipscani, se semna actul de constituire a celuilalt club militarizat pe sistem sovietic şi ministrul de Interne Teohari Georgescu (două clase la „Sf. Sava”, tipograf de meserie şi agent al ruşilor) îl numea pe acelaşi Coloman Braun-Bogdan antrenor principal!
Cine era antrenorul cu care cele două superputeri ale fotbalului românesc, printr-o bizară pictură a destinului, îşi începeau istoria, succesiv şi intempestiv? Cibi-baci fusese un mijlocaş excepţional, care până la 27 de ani jucase la echipa-fanion a Aradului din perioada interbelică, AMEFA. Apoi, în 1932 a plecat în Franţa, semnând cu Racing Club Calais. De acolo, în zilele perfect senine se vedea coasta vânătă a Angliei, ţara care inventase fotbalul şi care, dispreţuitoare, nu cobora pe continent pentru a juca, vai, nici măcar la Mondiale, cu desculţii din Italia, Argentina, Uruguay sau Franţa…
„Cibişor” s-a încumetat însă să treacă peste Canalul Mânecii şi a urmat cursurile Academiei Folkstone. În 1934 s-a întors în ţară, semnând pentru Juventus Bucureşti, dar, în acelaşi timp, între 1936 şi 1938, deşi încă jucător la Juventus (până în 1940), era antrenor principal la Sportul Studenţesc, fapt unic mondial, probabil!
În timpul războiului a antrenat în Ardeal, la Jiul, cinci ani, până în 1945. Apoi a preluat echipa naţională, cu care participase ca jucător la Mondialul din Franţa, din 1938. La 33 de ani însă nu prinsese nici un minut în celebra echipă a „B”-urilor: Baratky, Bodola, Bărbulescu, Bindea, Brandabura, Burger, Braun-Bogdan… Plus Dobay, plus David, plus Sfera… În 1946, de la cârma naţionalei, la 41 de ani, prelua pe Rapid Bucureşti, apoi, în 1947, pe Steaua şi în ’48, pe Dinamo.
…A plecat din Bucureşti acasă, la Arad, în ’52. Lăsase pe cel mai talentat dintre fraţii Vâlcov, pe Colea, fostul lui adversar de altădată, de la Venus, pe banca CSCA-ului şi acesta, în ’49, a luat Cupa României, dedicându-i-o! Pe Rudy Wetzer şi pe Baratky i-a lăsat apoi să-i succeadă la Dinamo, iar în ’54 la întâlnit pe banca „alb-roşiilor” din „Ştefan cel Mare” chiar pe Colea Vâlcov, care făcuse acelaşi drum ca şi el!
În acel an, 1954, titlul a mers însă la Arad, aşa cum cu un an înainte, Cibi-baci adusese Cupa României. Trecuseră doar câţiva ani, vreo şase-şapte, de când fostul mare mijlocaş al Juventusului făcuse lumea şi o începuse cu Steaua şi apoi cu Dinamo… iar acum le învingea cu UTA! Şi cu ce învăţase, cândva, la Academia Folkstone, trecând Canalul…
