Scrisoare deschisă,
Către toți cei care au fotbalul în inimă, în suflet și în minte,
Către ziariști, care, cu siguranță, sunt și ei în rândul celor de mai sus.
Nici lumea, în ciuda procesului de globalizare, și nici fotbalul, lumea noastră, în ciuda tuturor proceselor cu care a venit în contact, nu sunt ceea ce ar fi trebuit să fie. Dacă Vaclav Havel și-a propus ”să repare lumea”, într-un alt timp, transformând-o dintr-o premisă a supraviețuirii într-una a succesului, eu mi-am propus să repar fotbalul nostru. Nu e o miză în afara logicii, nu e o ștachetă prea ridicată, e o necesitate a acestor ani, dacă nu cumva chiar o obligație. Și cred că e un demers posibil. Iată de ce.
Sunt, de mai bine de un deceniu, în interiorul fenomenului și văd că boala fotbalului nostru e definită de lipsa unui management în administrație. E o lipsă cronică de manageri și am multe dovezi că lucrurile stau așa. Nu doar că nu avem drumuri construite pentru a ne întoarce către valorile verificate de proba timpului, dar lăsăm impresia că nu ne interesează acele valori, am inventat noi altele și pe acestea le impunem oamenilor.
Nu-i așa, deloc, domnilor, care manageriați iluzii, dintr-un complex explicabil perfect în cazul dumneavoastră!
Fotbalul este o putere în sine și, da, oferă putere. Dar această putere trebuie să meargă spre milioanele de români care suferă, care trăiesc și care se bucură alături de echipa națională sau de cea de club.
Oamenii știu că fotbalul poate să îți recâștige demnitatea pierdută în alte bătălii sociale, noi toți știm că eșecurile fotbalului, lipsa de viziune și de strategie, dovedite, din păcate, în toți acești ani, neacceptarea adevărului și neasumarea responsabilității față de prorpiile acte, fac din oameni adevăratele victime. Și, abia apoi, din fotbal.
Dar fotbal fără oameni care să-l iubească nu se poate. Mai ales că suporterii nu iubesc un concept abstract, o convenție care se joacă după niște reguli. Oamenii iubesc valorile. Cu ele se identifică și prin reușitele acestora văd și simt grandoarea, puterea și emoția fotbalului.
Eu asta mă gândesc că trebuie să facem. Să redăm puterea și fericirea celor care astăzi par înfrânți, supărați și mințiți. Și asta prin întoarcerea la valori.
Să construim și să facem mereu apel la adevăr atunci când vorbim de fotbalul românesc, altfel construcția nu va ține.
Dacă privim și ne dorim performanță, să ne asumăm responsabilitatea sub acoperișul clarității și consistenței morale. Fotbalul românesc are nevoie de performanțe, adică de fapte, are nevoie de credibilitate, adică de lideri. Liderul nu e un costum ambulant, ci un om care să muncească pentru a regăsi drumul către acele valori care au demonstrat că se poate.
Vreau să facem loc acelor valori. Ele trebuie să revină în lumina reflectoarelor, doar în fața lor, sau a amintirii lor, putem scrie mai departe povestea fotbalului românesc. Cine sunt acei oameni? Îi știm toți. Pe cei care au fost nu avem cum să-i uităm, pe cei care astăzi urcă pe scenă, trebuie să-i descoperim și să-i ajutăm. O uriașă valoare poate juca la sfârșitul acestei săptămâni pe cine știe ce teren plin de noroi din Liga a 4-a. Să avem ochi și puterea de a o scoate de acolo. O alta răspunde la numele de Mitriță, a cărui clasă s-a aprins în New York. Dar cât de strălucitoare a fost această făclie, ea nu a putut, un timp, să ne ajute, pentru că unii de aici au vrut să o stingă, în timp de oamenii au salvat-o și au chemat-o înapoi, deopotrivă ziariștii, cât și cei din tribune. Sigur, înainte de toate Mitriță s-a adus singur, prin valoare, în lumina reflectoarelor, dar valoare avea și ieri, și alaltăieri. Publicul s-a înclinat întotdeauna în fața fotbaliștilor de clasă, i-a cerut, i-a impus, presa i-a invocat și cu toții am avut de câștigat când valoarea lor s-a putut manifesta.
Victoriile schimbă viețile fanilor, eșecurile pot lăsa loc de speranță, fotbalul e viață, mereu luată de la capăt, dar procesul nu rezistă decât dacă sunt oameni potriviți să-l pună în mișcare.
În fine, fotbalul are nevoie de adevăr, de transparență, de agende publice clare, dar mai ales de valori care să arate calea. Dobrin, Balaci, Dumitrache, Lucescu, Hagi au creat, au consolidat, au demonstrat că se poate. Astăzi demonstrează același Lucescu, același Hagi, alături de ei vin Olăroiu, Dan Petrescu și, mai nou, acest formidabil Mirel Rădoi.
Oameni buni, gata cu Liga lui Mitică! Naționala nu e nici a lui Contra, nici a lui Mitică, ci a lui Bancu și Mitriță, a lui Tătărușanu sau Stanciu.
Uitați-vă peste tot în lume, fotbalul înseamnă respect, politețe, ținută, nu personaje de teapa lui Mitică Dragomir, care s-a vârât douăzeci de ani în fața reflectoarelor prin tupeu și s-a menținut prin derapaje. Așa s-a confiscat fotbalul, Liga devenind dintr-una a fotbaliștilor și a cluburilor, una a lui Mitică, golită de adevăr și sufocată cu vorbe goale.
Vreau ca Liga să fie a lui Bancu, a lui Dennis Man, a lui Deac, a lui Omrani, a lui Nistor și a lui Țîru. Așa cum Naționala nu e a lui Contra, ci a lui Mitriță, a lui Ianis și a lui Cicâldău, pe care-l plimbăm ca să fie la număr, deși clasa lui impunea o altă soluție.
Naționala e a voastră, oameni buni, dar o putem respecta doar dacă vă respectăm pe dumneavoastră. Asta înseamnă cooperare, mai presus de interese personale sau orgolii distructive.
Aceasta este ultima mea ieșire publică înainte de luna decembrie, când voi propune o nouă strategie pentru fotbalul profesionist, care să-i readucă pe toți iubitorii fotbalului aproape de fenomen. Celor care se întreabă de ce abia acum, le răspund că e mai bine mai târziu decât niciodată. Căci fotbalul a făcut destule pentru mine, iar astăzi sunt gata, la rândul meu, să fac tot ce ține de puterile mele pentru a ajunge acolo unde am mai fost cândva și unde ne dorim cu toții să fim. România are nevoie să se regăsească pe sine și curajul propriu de a face lucuri mari.
Acest text nu e un pamflet și nici un semnal de alarmă. E o promisiune.
Justin Ștefan,
Secretar General LPF
