Bogdan Bălănescu este unul dintre cei mai vechi oameni din staff-ul lui Dinamo. Este perceput în CASA Liga 1 drept unul dintre cei mai buni specialiști în administrarea unui club. "Un dinamovist pur sânge, foarte bine pregătit profesional", îl caracterizează foștii mari fotbaliști ai "roș-albilor".
Puțini oameni știu că sunteți unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei clubului Dinamo. De unde și de când această pasiune?
Sunt dinamovist de când mă știu, m-am născut și am crescut lângă stadionul din Ștefan cel Mare. Din casă auzeam vuietul tribunelor indiferent de meci sau de competiție.
Care este momentul din glorioasa istorie a clubului care v-a emoționat cel mai mult?
Aș vrea să punctez două momente, unul de glorie sportivă, altul profesional. Nu voi uita niciodată golurile marcate de Ionel Augustin, Gigi Mulțescu și Costel Orac pe "23 August", cu Hamburg. Aveam 8 ani în 1983, am mers pe jos de la "Perla" la stadion, cu băieții mai mari din cartier. Apoi ziua în care am venit la Dinamo. Mi-am depus CV-ul la club și după vreo trei luni de așteptare, poate cel mai grele din viața mea, m-a sunat Ion Moldovan să începem munca la Centrul de Copii și Juniori. Atunci, în '99, Școala de fotbal de la Dinamo a fost reorganizată din toate punctele de vedere. Nea Nelu Moldovan mi-a stabilit încă două luni de probă după trei de așteptare... Momentul în care am intrat în "Cabană", așa cum este cunoscut sediul Centrului de Dinamo, a fost emoționant pentru că aveam să mă întâlnesc cu idolii mei, Marin Dragnea, Claudiu Vaișcovici, Costel Orac, Iulian Mihăescu, antrenori la juniori în acea perioadă.
Trăim vremuri neobișnuit de grele. Cum se administrează un club de fotbal post-pandemie?
Un club ca Dinamo este extrem de dificil de condus indiferent dacă vorbim sau nu de pandemie. Poate la alte echipe este mai simplu, dar presiunea de zi cu zi la cel mai mare club din România nu poate fi înțeleasă decât de foștii conducători de la Dinamo. Această presiune se simte de la copii și juniori până la prima echipă, de la secretariat până la contabilitate, dacă acceptați comparația.
Dumneavoastră, personal, cum ați trecut peste această perioadă?
Cu foarte multă greutate pentru că echipa trece printr-o perioadă mai puțin fericită, dar eu sunt optimist și cred în revenirea rezultatelor și a performanțelor. A fost o presiune incredibilă în ceea ce privește viitorul clubului și aici vorbesc despre obținerea licenței, de participare atât în competițiile de club UEFA, cât și în Liga 1. Licența reprezintă fundația unui club profesionist de fotbal. Și aici vreau să fac o precizare. A fost o muncă titanică pentru îndeplinirea criteriilor financiare în condițiile în care, în plină pandemie, sprijinul principal a venit de la Peluza Cătălin Hîldan prin Programul DDB. Acești suporteri au fost admirabili și au demonstrat încă o dată că Dinamo are continuitate datorită lor. Sunt suporteri pătimași, fără ei poate că Dinamo nu ar mai fi fost în Liga 1. Trebuie să vă fac o mărturisire: suporterii au fost nevoiți să repare și unele lucruri pe care le-am stricat noi. Nu trebuie să vorbesc despre alții, sau să dau vina pe alții, dar îmi asum anumite greșeli de management și mai ales de comunicare. Suporterii au fost singurii oameni de cuvânt, au muncit zi și noapte pentru salvarea clubului! Au fost și alții care au făcut promisiuni, încercând să ne adoarmă în demeresul nostru de a salva clubul. S-au dat dinamoviști, dar s-au dat la fund, să le fie rușine! Nu față de mine, ci față de culorile lui Dinamo!
Cum credeți că va afecta această criză fotbalul, în general, și campionatul intern, în special?
Sunt convins că în perioada următoare vom resimți criza pandemiei în toate domeniile. Nici fotbalul nu va fi o excepție de la această criză în toată lumea. Referindu-mă la campionatul intern, este foarte important ca noi, cluburile, Liga Profesionistă de Fotbal, Federația Română de Fotbal, deținătorii de drepturi TV și sponsorii să fim uniți. Să luăm cele mai bune decizii pentru fotbal, nicidecum pentru interesul unui club sau altul!
Cât înseamnă pentru echipa dumneavoastră, cunoscută ca una cu cei mai pătimași susținători, lipsa galeriei din tribune?
Lipsa suporterilor noștri va conta enorm, indiferent dacă jucăm acasă sau în deplasare, dar în momentul de față trebuie să ne supunem regulilor impuse de autorități. Ați văzut și dumneavoastră ce înseamnă suporterii dinamoviști la meciurile cu miză, la ce nivel ridică spectacolul și în tribune.
Dinamo are un centru de copii și juniori foarte bun. Cum administrați activitatea la acest nivel?
Centrul de Copii și Juniori al lui Dinamo a contribuit în mod direct la tradiția și bugetul clubului, prin rezultate și jucători formați pentru prima echipă. Academia reprezintă cea mai complexă activitate din cadrul clubului. Este destul de greu de administrat Centrul de Copii și Juniori din cauza infrastructurii precare, dar este foarte important să găsești oameni potriviți și dedicați clubului și activității juvenile. Avantajul în administrare este că am activitat la copii și juniori timp de 10 ani, neîntrerupți.
În ultimul timp s-au vehiculat în presa de specialitate multe variante de schimbări majore la nivelul acționariatului clubului. Cât adevăr există în ele?
În presă s-au vehiculat foarte multe nume de potențiali cumpărători, unii de bună credință, alții dornici de publicitate. Tuturor le transmit că Dinamo este un club curat, deținător al unei averi care nu poate fi cuantificată de nimeni: istoria, palmaresul și, nu în ultimul rând, masa suporterilor. Dinamo nu are suporteri doar în Capitală, ci în toată țara și multe orașe ale lumii.
Un mesaj pentru suporterii dinamoviști și pentru colegii de competiție...
Suporterilor le transmit să fie alături de club și de echipă indiferent de numele proprietarului sau de conducere. Să fie uniți și încrezători că Dinamo va reuși să treacă peste această perioadă dificilă! Colegilor de competiție le cer doar respect pentru tot ce înseamnă Dinamo!
Doar Dinamo București!
Interviu realizat de Octavian Țopa
