Uneori, exprimarea mea scârțâie precum roțile de tren din Triajul Grivița, acolo unde, lângă Atelierele Grivița, în iunie 1923, a luat ființă CFR București, Rapidul de astăzi.
Am copilărit la două stații de tramvai de stadionul Giulești. Te urcai în 41 și ajungeai numaidecât la stadion.
Acolo am văzut prima oară un meci de fotbal, dus de taică-miu. Era Rapid – Pandurii Târgu Jiu, în sezonul 1989–1990. Jocul s-a încheiat cu o remiză albă. În retur, la Târgu Jiu, giuleștenii s-au impus cu 2–1.
Acel sezon a fost unul fericit pentru Rapid. A câștigat Seria a II-a a Diviziei B, adunând 49 de puncte, și a revenit în Divizia A. Acolo avea să rămână vreme de 23 de sezoane consecutive, până în 2013.
Astăzi, Rapidul se luptă din nou pentru performanță, extrăgându-și seva din Giulești, de acolo de unde a plecat, dar fiind iubit în toată țara.
După ce a văzut podcastul cu pricina, m-a sunat și tata. M-a certat mai rău decât domnul Angelescu:
„Cum să zici, mă, așa ceva? Ai uitat unde ai văzut primul meci de fotbal? Ai vrut să zici altceva, dar te-ai împiedicat!”
Dacă nici tata nu ține cu mine, e clar că nu mai am decât o cale: îmi cer scuze față de Rapid și suporterii săi.
Mai scârțâi și eu, dar rămân bine intenționat. Ca trenul care, chiar și cu întârziere, te duce acolo unde ai nevoie.
Mai am o singură rugăminte pentru fanii Rapidului: dacă mă înjurați, măcar să o faceți frumos și creativ!
Ah, și încă ceva: iartă-mă, tata!
Justin Ștefan - Secretar General LPF
