De fapt, nu avem o singură zi “Z”. Suntem cu toții în fața a două zile decisive, D -Day, cum spun vorbitorii de limbă engleză. Prima zi este cea de vineri, când, la Hamburg, România va înfrunta Germania, apoi luni, 11 octombrie, când, la noi acasă, primim replica Armeniei. Întrebarea care se pune acum este una simplă, în așteptarea unui răspuns extrem de complicat: pentru a reuși să ocupăm cel de-al doilea loc în grupa de calificare, loc care duce spre meciurile de baraj, punem toate forțele în bătălia cu armenii? Sau luăm în calcul și meciul de la Hamburg, în ideea că un rezultat bun, cu un mare adversar, ne poate da o anumită propulsie și, de ce nu, o cantitate de încredere suficiente pentru a lucra în favoarea noastră în partida, totuși, decisivă, cu Armenia?
Aceasta e întrebarea, iar răspunsurile s-au strâns deja, în spațiul media, în cel al suporterilor și pe platformele de socializare, astfel încât demersul meu nu poate avea o importanță mai mare decât aceea a picăturii într-un ocean, știți cum se spune.
Pe scurt, ca să nu mai lungim niște ipoteze și așa redundante și prea puțin relevante în cazul de față: cred că trebuie să jucăm în ambele meciuri cu tot ceea ce avem mai bun, în materie de jucători, desigur, pentru că aici este toată discuția. Și nici măcar acesta nu ar fi un răspuns prea greu de dat, din moment ce se înscrie într-o logică simplă, elementară. Bineînțeles că trebuie să joci întotdeauna cu tot ce ai mai bun, în fotbal, în sport, în special, dar mai ales în viață… Intrarea în labirint se petrece abia acum, însă.
Pentru că, deși cu toții suntem conștienți de acest adevăr, știm și că suntem într-o paradigmă a imposibilului. Trebuie să jucăm cu ce avem mai bun, dar, ce dureros, tot ce avem mai bun și mai valoros e incapabil să susțină, în doar trei zile, două partide atât de dificile, cu miză atât de mare și cu o presiune la care fotbaliștii noștri nu au mai făcut vreodată față. Sau ne înșelăm, cei mai mulți, și vom constata, la sfârșitul meciului cu Armenia că am avut și cum să ducem bătăliile și am avut și cu cine? Și că ne-am atins și obiectivul, acela, repet, de a încheia grupa pe locul doi, urmând ca, în primăvară, să ne jucăm șansa de a merge la Turneul Final al Campionatului Mondial de la anul, din Qatar, în meciurile de baraj, programate în luna martie, dacă nu mă înșel.
Așadar, avem sau nu avem cu cine? Care este, cu adevărat, ziua Z? Cea a debarcării complexelor noastre și a împlinirii unui vis vechi de un sfert de secol! Cu Armenia, am fi toți tentați să spunem. Și am avea dreptate, calculele simple ale hârtiei exact asta indică. Luni, 11 octombrie, o victorie ne-ar asigura, în mare măsură, locul doi în grupă, chiar dacă, să admitem și acest scenariu, am pierde la scor partida cu Germania.
Și atunci, de unde atâta dezbatere? Pentru ce, dacă totul e clar?
Pentru că, în fotbal, e foarte important să nu abandonezi niciodată, în fața nimănui, indiferent de circumstanțe. Ca, de altfel, și în viață. Așa că avem în față două zile Z!
