Uruguay – Paraguay (II)

E 24 octombrie 1979, după-amiaza. Craiova – Leeds e în transmisie alternativă cu Dinamo – Eintracht Frankfurt ÅŸi Eftimie Ionescu, nea Mache, cu care avea să se întâmple să fiu coleg peste 15 ani (deocamdată-s a cincea, v-am spus!), intră mai târziu în direct. Când, în sfârÅŸit, primeÅŸte legătura, îngheţăm! AÅŸa ni se întâmplase ÅŸi cu câteva săptămâni în urmă, când, într-o seară, la Telejurnal, Florin Mitu anunÅ£ase „adversarele echipelor româneÅŸti calificate în turul doi al Cupei UEFA: Dinamo va întâlni puternica reprezentantă a Republicii Federale Germane, Eintracht Frankfurt, iar Universitatea Craiova – echipa engleză Leeds United! Ambele noastre formaÅ£ii vor susÅ£ine meciurile tur pe teren propriu!” Zbang! Leeds United! Tata a dat din cap, cu un zâmbet uÅŸor, adică gata, ne-am ars! Eu m-am speriat numai din pronunÅ£area crainicului: liÅ£ iunaităd! Trebuie să fie tare de tot!

AÅŸa se ÅŸi întâmplă, că de-aia îngheţăm: pe ecranul Stassfurt-ului nostru pe lămpi (încă nu ne luaserăm Diamant-ul), cei în alb sunt în corzi. Adică noi! Craiova era în alb, nu? Nu! Pentru că în secundele – lungi! – până când Eftimie Ionescu înÅ£elege că e în direct, ăia în negru (albastru, pentru cei care peste 30 ÅŸi ceva de ani ÅŸtiu ce-i aia televiziune color!) sunt grămadă în careul celorlalÅ£i. Crainicul prinde glas ÅŸi zice: „Balaci, Balaci, Balaci la minge, incredibil, corner!” Din cornerul ăla bătut de CriÅŸan, Ilie va înscrie cu o lovitură de cap (contra englezilor!), căutaÅ£i pe Youtube faza, că merită! Beldeanu va rata apoi un penalty, scos tot de Zoli CriÅŸan, „nu m-am concentrat”, avea să-mi spună, peste ani, Aurică, iar Irimescu, la 20 de ani, sau 21, după o pasă antologică a lui Balaci, va face 2-0! Bomba lui Mircea ne dă speranÅ£e că se poate merge mai departe. Într-una din nopÅ£ile pe care le-am tot invocat, petrecute în casa lui Ilie, în Kuwait, mi-a spus cum a fost la Leeds. „Nea Tinel, Dumnezeu să-l ierte, a fost să le vadă un meci, ca spion. Când s-a întors să ne spună cum e pe Ellen Road, îi cam tremura glasul, dar nu mult, puÅ£in. <<Mă, băieÅ£i, te cam ia cu durere de cap acolo, dar mergem peste ei, asta-i viaÅ£a!>> Noi, hai, nea Tinele, cum e, dom’le? Åži atunci Valentin Stănescu, om care văzuse ÅŸi trăise multe, ne-a liniÅŸtit. <<Dăm drumul la joc, la ce ÅŸtim noi, gata, Uruguay – Paraguay, ÅŸi ne calificăm!>>”

Fac ochii mari. Ilie râde. „Ce, nu ÅŸtii ce-i aia? Păi, la toate antrenamentele, când ajungeam la miuţă, jocul între noi, unii erau Paraguay, ceilalÅ£i Uruguay... Acolo era cel mai greu! FereÅŸte-te de Negoro, de Negrilă, de Limbă – Tilihoi, de RoÅŸu, de Ungureanu, erau mai ai dracu’ decât orice adversar la Uruguay – Paraguay... AÅŸa a fost ÅŸi pe Ellen Road... Eu eram ÅŸi un pic supărat pe ăia din club ÅŸi cum Negoro intrase tare la mine, am vrut să-l necăjesc pe nea Tinel ÅŸi am zis că nu pot să joc a doua zi. Aoleu! Ce-a fost pe el, pe capul meu! Hai, Ilie, trage de tine, mă, Ilie, mă, nu ÅŸtiu, nea Tinele, să vedem, c-o fi, c-o păţi... Am jucat. Îl necăjeam doar. ÅŸtiam că pot. A rămas până azi singura victorie a unei echipe româneÅŸti pe terenul uneia din Anglia, CârÅ£u ÅŸi Beldeanu au dat două goluri de generic... Nu le aveÅ£i voi, la Replay?”

Nu le mai are nimeni, Ilie. Nici măcar cei din Leeds, echipa lui „never-say-die”, cum li se zicea. Atunci, pe 7 noiembrie 1979, în Leeds, comitatul West Yorkshire, unde s-a petrecut „războiul celor două roze”, Yorkshire, albul, contra Lancashire, roÅŸul (sau azi, crunta rivalitate Leeds United – Manchester United), pe Ellen Road, Craiova, care făcuse un meci mare ÅŸi acasă, a intrat în istorie. „Am respirat noi mai greu la început, dar Burtă (Boldici) s-a descurcat, Bumbescu ÅŸi el, avea 19 ani, le-a mai bubuit, Aurică, <<Vulpea>>, a zis că trage de timp, la un corner bătut de mine, ÅŸi să i-o dau lui că dă cu ea în peluză, să avem timp să ne repliem, ÅŸi a pus-o în vinclu, cam aÅŸa a fost!” Balaci surâde ca în ultima scenă din „Once upon a time in America”, când De Niro are toată viaÅ£a întipărită într-o grimasă. Râde. SfârÅŸit. Se aude naiul lui Gheorghe Zamfir. „Dacă scăpai la Uruguay – Paraguay de Negrilă, a doua zi, al meci, orice adversar Å£i se părea jucărie...”