Nu cred că pot fi acuzat că vorbesc sau scriu după ce lucrurile s-au petrecut. Sunt ani deja de când atrag atenția că Împăratul e gol și nici nu-mi fac o mândrie din faptul că sunt între puținii care nu i-au admirat hainele. Nu doar că aceste haine nu existau, dar închipuita lor prezență a făcut ca fotbalul românesc să ajungă în situația pe care am văzut-o, recent, la București și la Erevan. De aceea cred nu doar că am dreptul la o opinie, ci și la încredere din partea dumneavoastră. România pare că a ratat încă o calificare, mai grav, înainte ca ea să înceapă cu adevărat.
   Prea multe experimente. Prea multe experimente! Au fost ciuruiți, sper că vă aduceți aminte, Ionuț Lupescu, Mircea Lucescu, Cristi Chivu și, drept consecință, România a fost fost ciuruită la rândul ei de către Armenia spaniolului Joaquin Caparros. Nu sunt fericit scriind aceste fraze, din contră mă simt rănit, la fel cum e fiecare dintre noi, cei care iubim echipa națională. O campanie se sfârșește practic înainte de a începe, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să privim înainte.       

   Doar că pașii pe care îi vom face, trebuie să fie, evident, alții și, mai ales, nu cu aceeași oameni, precum cei care ne-au adus în situația în care plângem azi.
Administrația actuală de la Casa Fotbalului a eșuat încă o dată. Am ratat prezența la Mondialul din 2018, am ratat prezența la Europeanul care va începe la vară, e ca și ratată calificarea la Cupa Mondială din Qatar, de anul viitor. De aceea cred că se impune să discutăm cu cărțile pe masă, să refuzăm să mai acceptăm discursuri pe cât de alambicate, pe atât de lipsite de substanță fotbalistică. Răzvan Burleanu are mai mult de șapte ani de când îmbracă fotbalul doar în cuvinte și rezulatele se văd. 

  Știu, în aceste zile, suntem tentați să arătăm cu degetul către Mirel Rădoi, să-i scoatem în evidență slăbiciunile și lipsa de inspirație. Și în acest caz e vorba tot de o perdea de fum. Nu tânărul selecționer e principalul vinovat, ci sistemul care i-a forțat tocmai această lipsă de experiență și l-a propulsat acolo unde se avântă doar vulturii. Hagi, Olăroiu, Dan Petrescu, Răzvan Lucescu, Mircea Rednic sunt obișnuiți cu înâlțimile, acolo unde aerul este mai rar și se respiră anevoios. Dar tocmai aceste calități i-au făcut campioni! Ai României, ai Asiei, ai Chinei, ai Greciei, dar campioni, în adevăratul sens al cuvântului, cu sute de meciuri pe bancă.
   Da, îndrăznesc să spun, Mirel Rădoi este prima victimă a unui sistem în care amatorismul primează. Oameni buni, avea doar 13 meciuri ca antrenor la o echipă de club când a intrat în echipa federală, nu trageți în el! O administrație preocupată, mai degrabă, de zorzoane media, de așa-zis-ul fotbal pe ulițe, care nu există în fond, decât de elaborarea unui program național unitar pentru echipele reprezentative. 
     Gică Hagi vorbește de ani de zile despre toate astea. A probat că nu vorbește în vânt construind un club de top în doar zece ani, cu continuitate și performanțe la toate categoriile de vârstă. A propos, unde am fi fost după aceste zile fără golurile lui Mățan și Andrei Ciobanu de la EURO U-21, sau fără realizările lui Tănase, Ianis Hagi sau Cicâldău de la echipa mare? Dar dacă nu erau ciuruiți Lupescu, Mircea Lucescu și Cristi Chivu?
    Da, sfârșitul unei campanii poate și trebuie să fie începutul alteia, care să ne închidă rănile din suflet.  Să ne arate că oameni avem, trebuie doar să învățăm cum să ne bucurăm de adevărata lor valoare. 
   Eu mă angajez în fața dumneavoastră să schimb această stare păguboasă de lucru, să readuc adevărații specialiști în posturile care le-au fost, din păcate, refuzate. Atât despre echipa națională, deocamdată. Pentru că altfel, problemele sunt și mai mari!