România a mai ratat o calificare la Cupa Mondială, cea de-a șasea consecutivă, după ce în ultimele două meciuri, cu cei mai slabi adversari din grupă, nici măcar unul dintre ei neavând vreo altă miză decât simpla prezență onorabilă în competiție, a pierdut două puncte din cele necesare să ne ducă la barajele programate să se dispute în luna martie a anului care urmează. Șase puncte ar fi fost obligatorii, am obținut doar patru, din remiza albă acasă cu Islanda și din victoria, devenită pe cale de consecință absolut inutilă, cu Liechtenstein, 2-0, într-o ultimă și cam tristă deplasare.
Echipa națională însă este într-un ciclu de aducere aminte, dar și de existență, care o obligă să nu dezarmeze. Astfel este construită viața și tot astfel se pare că sunt puse și formele fundamentale care susțin fotbalul ca expresie a societății.
Un capăt de drum, pentru oricare dintre noi, poate fi și un început de drum, dacă e bine analizat și permite o continuare a poveștii, în ciuda unui capitol astfel încheiat.
Fotbalul nostru se înscrie în acest cerc al unei șanse noi, important e să se înțeleagă unde s-a greșit, de ce s-a greșit și cine are proiecția unui alt început. Viața și FIFA ne oferă tuturor această șansă. În anul care se apropie, România are meciuri în Liga Națiunilor, în luna iunie, dar asta nu înseamnă că trebuie să așteptăm până atunci.
Dacă ne dorim alt deznodământ pentru următoarele preliminarii, și e limpede că da, atunci trebuie să acționăm altfel. Rapid, înțelept, dar pe alte coordonate. Cei implicați în decizii esențiale sunt așteptați să miște lucrurile către un cu totul alt orizont, și probabil că o vor face. Fanii, care așteaptă de prea mult timp ieșirea din tunel, vor “muta” și ei, cel puțin ca implicare emoțională pe această nouă direcție de acțiune.
Francezii, campionii lumii en-titre, au o vorbă, literatura lor, una excepțională, oferind întotdeauna căi de acces către înțelegerea unei situații concrete. De pildă, iată cum mă gândesc că ar trebui făcuți următorii pași, citatul e din Boileau, Satira a doua, adresată lui Moliere: “Si j’ecris quatre mots, j’en effacerai trois!”
Traducerea e simplă: “Dacă scriu patru cuvinte, voi tăia trei!” Soluțiile trebuie cântărite cu mare grijă, asta e ideea. Și variantele câștigătoare devin mereu mai ușor de găsit când faptele sunt supuse unei analize corecte, obiective. Ce s-a întâmplat cu echipa națională, cu selecționerul Mirel Rădoi, și nu doar în aceste preliminarii pentru Cupa Mondială din Qatar, ci și maniera în care s-a ratat prezența la Euro 2020, toate acestea vor fi, nu am absolut nicio îndoială, subiecte de analizat în perioada imediat următoare.
Pe de altă parte, sunt perfect de acord că nu va fi ușor. Soluția Hagi mi se pare că nu trebuie niciodată tăiată de pe listă, apropo de citatul de mai sus.
Echipa națională se află într-un moment extrem de greu. Tocmai de aceea are nevoie de caractere și de profesioniști. Abia apoi vom putea spune că un sfârșit e, de fapt, un început.
