Exact o săptămână a mai rămas până la începutul noului sezon din Superligă. Mai concret, în ziua de vineri, 15 iulie 2022, odată cu disputarea meciurilor FC Hermannstadt-CS Mioveni și Universitatea Craiova- Sepsi OSK Sf. Gheorghe, debutează nu doar prima etapă, ci și toate emoțiile și speranțele campionatului național.

          Ce ar mai fi de spus atunci când acestea, respectiv emoțiile și speranțele, sunt intacte, încă intacte pentru toată lumea? Că e o stare de spirit extraordinară, de dorit și de remarcat, înainte de toate! Nu se poate face o mare performanță, nu se poate clădi un drum către aceasta, fără ca, înainte de toate, să nu ai speranța că vei reuși. Speranța și, desigur, credința. Apoi, restul succesului poate veni, uneori, de la sine.

           O situație din fotbal care este una egală cu una din viață. Ceea ce ne obligă la același mod de a reflecta asupra noțiunii de prim pas. Și, desigur, asupra aceleia de învingător, condiție la toți doresc să ajungă. Și la care, ce banalitate, nu-i așa, ajung puțini…

          “Victrix causa, diis placuit, sed victa Catoni” spuneau latinii, iar în traducere liberă fraza ar fi “zeii au fost pentru învingător, dar Cato pentru învins”! Ideea este că învingătorul însuși, și numai el, slujește o cauză, cât pentru învins rămâne doar Cato…

         Un semn bun este și rezultatul înregistrat de campioana României, CFR Cluj, în primul meci din preliminariile UEFA Champions League, la Erevan, în Armenia, 0-0 cu Pyunik.
Cum returul, care va avea loc în Gruia, miercuri, 13 iulie, pe lângă avantajul terenului propriu, deloc puțin lucru în economia unei duble manșe, ne va aduce și un plus de timp, necesar omogenității, cred că trebuie să rămânem extrem de optimiști în ceea ce privește calificarea. Și care va veni, sunt sigur! Pentru că, dincolo de toate, vorbim despre un început de sezon cu speranțele intacte și la purtător, dacă permiteți expresia.

        Altfel, toate pânzele sus pentru întreg fotbalul nostru! Cred că va fi un campionat mai disputat și mai echilibrat ca oricând, iar timpul sunt convins că îmi va da dreptate.
Urmează 30 de etape, contabilizând nu doar puncte și goluri, poziții în clasament și calificări în play-off, ci și speranțe, emoții, sentimente, încrederea că mâine va fi o zi mai bună decât cea de ieri. Și nu, nu e deloc un fel de a fi poetic sau prea sensibil într-un moment în care încă nu s-a strigat încă “start”. Nu, sigur că nu!

Este vorba doar despre realitate. Una care acceptă și calculele pragmatice, dar și toate speranțele.