Dincolo de urare, e o obligație care vine din condiția noastră umană. Vrem să fie mai bine, deci va fi mai bine! E o teorie, ori, mai degrabă, e o speranță cu care se poate ajunge departe. Sigur este însă că am intrat, de câteva zile, în anul 2021 și parcă niciodată nu am avut atâtea rele de îndepărtat la despărțirea de vechiul an și atâtea speranțe și dorințe de îndeplinit în Anul Nou!
Să fie un an mai bun! Nu depinde în exclusivitate de noi, dar depinde, totuși, în cea mai mare parte de ceea ce facem și de ceea ce suntem.
Ar trebui să înțelegem asta. Nimic nu se obține ușor, trăim de foarte multă vreme într-o societate concurențială și într-o lume care oferă provocări și foarte rar rezolvări. Să ne punem speranță, da! Însă, în primul rând, în noi înșine!
Avem în față un an întreg și o lume de câștigat. Cum vom trece peste toate, cum vom depăși alte provocări, în condițiile în care noi suntem aceiași, rămàne de văzut. Dar suntem, oare, noi, aceiași? Nu cumva experiențele din fotbalul nostru, supus atâtor condiționări pe perioada pandemiei, ne-au marcat și ne-au modificat starea de spirit, comportamentul și, poate, chiar filosofia de viață, perspectiva din care privim unele fapte?
Eu cred că da. Și iată de ce simt că va fi un an mai bun, dar încă și mai complicat decât cel recent încheiat.
La Fontaine spune undeva cum că “ la raison du plus fort est toujours la meilleure”, adică, în traducere liberă, “dreptatea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună”.
Iar cel mai puternic a fost pentru noi timpul. Pentru că trăim contracronometru, muncim contracronometru și trăim, din păcate, tot astfel.
La fel va fi acest an 2021 în fotbalul mondial, în Europa și, implicit, la noi.
Campionatul Național Casa Liga 1 se reia peste doar câteva zile, mai rapid ca niciodată, semn că dreptatea timpului e și cea mai bună, dar și singura eficientă în condițiile în care timpul, da, este cel mai puternic. Nu ne oferă date în plus în calendarul competițional, dar ne învață să facem un management al resurselor de orice fel, de la cele umane la cele materiale.
Are însă timpul sau, dacă vreți, TIMPUL, dreptatea celui mai puternic, pentru ca noi să o acceptăm ca fiind cea mai bună? Am afirmat câteva rânduri mai sus că da. Nu sunt oare și eu prizonier al acestor timpuri, din moment ce le accept supremația atât de ușor? Ba bine că nu!
Vom trăi și vom vedea. Mult mai corect însă e să complicăm un pic banalitatea frazei: vom trăi și vom vedea... ce e de făcut. Asta în cazul în care chiar ne dorim să avem un an mai bun.
Nimeni nu ne va face cadouri, niciodată. Fotbalul românesc are, la rândul său, dreptate, în multe. Dar, dacă vrea să aibă “ cea mai bună dreptate”, atunci trebuie să fie cea a “ celui mai puternic”.
Totul se reduce, așadar, din nou și mereu, la demonstrația valorii.
De aceea, încă o dată și cu toată încrederea că se poate: un an mai bun!
