Doar trei etape ne mai despart, pe toți cei care suntem implicați în acest fenomen al primei scene a fotbalului românesc, de sfârșitul sezonului regular. Și observ că totul se joacă, iar acest lucru trebuie să ne bucure. Lupta pentru titlu e extrem de disputată, între campioana CFR Cluj și FCSB rămânând o distanță care nu este nici mare, nici mică, destul de importantă însă pentru a putea pune presiune pe ambele candidate la câștigarea competiției. E o cursă complicată, în doi, dar nu exclud, uitându-mă la clasament, ca, tocmai de aceea, să mai apară surprize. Ceea ce ar fi un câștig pentru fani, pentru spectatorul neutru și pentru competiție.
Victoria piteștenilor la Ovidiu, 1-0 cu Farul Constanța, face ca și bătălia pentru a intra în play-off să se joace pe muchie de cuțit până la ultima secundă a ultimei etape, mai multe echipe, pe care nu vreau să le amintesc aici, pentru că nu vreau să fiu subiectiv, având șanse la unul dintre cele șase locuri din elită.
Trei pași au de parcurs și echipele care se bat pentru evitarea retrogradării, acolo unde lucrurile nu sunt deloc clare, deși unii ar fi tentați să creadă că Academica Clinceni sau Gaz Metan Mediaș sunt cluburi cu șanse minime în a evita căderea de pe prima scenă. Eu cred că nimic nu este încă jucat nici la acest pol al competiției, play-out-ul va dovedi cine merită să continue în Liga 1.
Ce vreau să spun este că urmează trei etape foarte disputate și că mă bucur că va fi astfel. Avem cu toții nevoie de un campionat disputat, în fond aceasta e și logica acestui sistem, la care se gândesc și alții. Citesc că și unul dintre candidații la funcția de președinte în Serie A anunță că vrea să implementeze sistemul play-off/play-out, în cazul în care va câștiga, iar spaniolii iau și ei foarte serios și în considerare aceleași lucru.
Viitorul ne va lămuri și în această problemă, care nu este de fapt o problemă, ci cu adevărat o soluție, sper că îmi permiteți acest joc de cuvinte!
Altfel, e extrem de important să ne bucurăm de fotbal ca de cel mai interesant joc inventat în istorie. Să nu ne mai agățăm, mereu și mereu, de tot ceea ce e rău sau negativ, și să încercăm să vedem lucrurile, nu puține, bune, pe care le facem împreună pentru dezvoltarea competiției. Sigur, sunt și lucruri de îndreptat, de făcut și care apasă și ele pe un calendar competițional deloc simplu. E adevărat. Dar cred că nu strică să ne uităm, uneori, și la jumătatea plină a paharului. E un exercițiu care face mai mult bine decât ne putem închipui!
