Fotbalul românesc este, poate, cea mai mare artă a conversației, ca să parafrazez celebrul titlu al unei romanciere unice, Ileana Vulpescu. Niciunde și nicăieri nu se consumă atâta energie, nu se pun în joc atât de multe patimi și orgolii, nu se înregistrează o cantitate de pasiune egală, de cele mai multe ori, cu însuși infinitul.
Fotbalul nostru, european și cel sud-american, dețin competiții care ard, care dau ora exactă într-un sport devenit mai mult decât o religie modernă, dacă admiteți comparația. Este indiscutabil că avem de-a face și de a trăi cu un gen special de emoții.
Tema principală o reprezintă însă capacitatea de a genera idei, dincolo de pasiune. Mai concis spus, fotbalul trece, prin cantitatea sa uriașă de subiectivism, de la un nivel al stării de spirit, la unul al stării de fapt? Dacă în UEFA Champions League, de exemplu, cea mai puternică întrecere inter- cluburi din lume, Bayern München, aproape cel mai bogat club de fotbal de pe mapamond, învinge, fără drept de apel, totuși, pe Manchester United, cel mai bogat club din lume, cum a făcut-o recent, cu 4-3, această diferență minimă reflectă distanța financiară sau cea efectiv valorică, din teren, a jucătorilor, calitatea managerială ori priceperea antrenorilor, germanul Thomas Tuchel, respectiv a olandezului Erik ten Hag? Putem pleca de la acest punct cu analiza? Cum?
În primul rând, încercând să judecăm totul obiectiv. Și, bineînțeles, să fi văzut partida…
Și, deodată, avem surpriza sau nu?, de a constata că scorul nu reflectă, nici pe departe, diferența de valoare din teren, superioritatea formației germane find mult mai clară decât o lasă să se vadă tabela de marcaj. 3-1 și 4-2 au fost scorurile care au “pictat” destul de mult tabela, desigur, dacă, la modul cel mai realist, ne ghidăm doar după ea.
Nemulțumiri, paradoxal, au început să apară, imediat după finalul de meci, în ambele tabere. Gazdelor li s-a reproșat că nu au câștigat mai clar, la o diferență mai confortabilă, că au primit extrem de ușor trei goluri, formația engleză neavând mai multe ocazii, iar lui United i s-a întors, practic, tabla de joc pe dos, cum se tot spune…
Adică, lipsa de atitudine, de implicare, chiar de valoare în cazul unor fotbaliști, dar, mai cu seamă, starea de totală de apatie a olandezului care se vrea și se închipuie un urmaș al lui Sir Alex Ferguson, ori măcar al lui Mourinho pe banca “diavolilor roșii”.
Nu a fost însă cazul nici de una, nici de cealaltă Ipoteză de lucru. Subiectiv vorbind. Sau, mă rog, obiectiv. Realitatea este undeva, pe acolo.
