E o realitate atât de evidentă încât aproape că a trecut neobservată, dacă sunteți și dumneavoastră de acord cu acest paradox. Mă refer la numărul mare, chiar din ce în ce mai mare de spectatori care asistă la meciurile din Superliga, competiția noastră din care, iată, au trecut patru etape deja, destule însă ca să reușim să ne facem o părere.
Mulți oameni la meciurile acestor etape, mulți și la partidele din cupele europene, semn că fotbalul românesc are resurse importante în ceea ce privește implicarea directă a fanilor în spectacol. Resurse sufletești implicit, pentru că, fără pasiune, fotbalul nu doar că nu ar exista, dar nici nu ar avea vreun sens!
Există o frază, în limba germană, de fapt este un citat din “Afinități elective”, celebrul roman al lui Goethe, care sună astfel: “Das eigentliche Studium der Menschheit ist der Mensch”. Adică, “adevăratul studiu al omenirii este omul”. Un francez, Pierre Charron, cu două secole înainte, în lucrarea “Traite de la Sagesse”, Tratatul despre înțelepciune, anul 1601, spunea aproximativ același lucru, aceeași idee: “La vraie science et la vraie egide de l’ homme, c’est l’ homme . În traducere, “Adevărata știință și adevăratul studiu al omului, este omul”. După cum se observă, marile spirite se întâlnesc, nu-i așa?
Sigur că, în lumina celor spuse, omul este totul. În societate, în sport, în fotbal, la modul special, dar și în tribune, influențând prin atitudinea sa, dar și prin simpla prezență uneori, ritmul și chiar și desfășurarea evenimentelor. Nu e deloc puțin lucru!
Statistica începe să fie în favoarea fotbalului din acest punct de vedere și de aceea este esențial să salutăm întoarcerea oamenilor într-un fenomen care, de fapt, le aparține.
Stadioane pline, stadioane cu fani exprimându-se, arene cu voci și culori diferite, toate acestea potențează ceea ce se întâmplă pe gazon. Dacă omul e studiu de caz, sau a devenit așa ceva, odată cu trecerea timpului, atunci să privim cu mare atenție prezența sa în Superligă. E un semn al creșterii valorice a competiției, desigur, al atractivității acesteia, al mizei din ce în ce mai evidentă.
Nu ne rămâne, în mod normal, decât să facem tot ceea ce depinde de noi, toți cei implicați, mai mult sau mai puțin direct în fenomen, dar mai ales ei, jucătorii, și să creștem acest număr de spectatori, cu implicații directe și consecințe favorabile spectacolului. Ceea ce cred că se va și întâmpla, sunt convins de asta!
