Fotbalul are darul de a oferi, încă de la inventarea sa, o poveste. El însuși, ca fenomen sportiv de excepție, dar, mai ales, ca fenomen social în continuă evoluție și transformare, este un izvor de mitologii moderne, dacă permiteți expresia. Fotbaliștii, în primul rând, au generat aceste istorii, prin arta pusă în slujba unui sport al maselor, luat în brațe tocmai de cei care aveau nevoie de o provocare și de o poveste deopotrivă.
Calitatea acestor povești, care au creat lumea fotbalului așa cum o știm, este, în opinia mea, sinceritatea lor. Adevărul din ele. Acesta, verificabil pe stadioane, în zeci și zeci de ani, a generat ceea ce avem astăzi, cel mai popular sport din lume.
Eroii lui există, dramele și bucuriile generate de fotbal sunt acolo și ele, pe peretele unei biblioteci minunate, populate de nume care au creat ceea ce spuneam: legenda.
Nu știu dacă tot ceea este valabil în judecarea fotbalului ca astfel de fenomen se aplică și altor sporturi de impact. Probabil că da. Ceea ce diferențiază fotbalul de toate celelalte jocuri care au câștigat în popularitate este, repet, absoluta sinceritate a lumii lui Pele, Maradona, Messi, Hagi, Balaci, Dobrin sau a lui Cristiano Ronaldo.
Să fim bine înțeleși, însă. Pe principiul enunțat de marele scriitor clasic francez Boileau, în Arta sa poetică, cum că, “avant done que d’ecrire, apprenez à penser”, adică “înainte de a scrie, învață să gândești”, haideți să medităm, măcar un pic, până la a oferi concluzia în demersul nostru legat de adevărul din spatele poveștii seducătoare care se cheamă fotbal. Despre care știm că a fost, de la începuturi, acum mai bine de un secol și jumătate, una sinceră, grație oamenilor care s-au lăsat prinși în fenomen.
Este, într-o epocă a mediatizării excesive, fotbalul, un astfel de fenomen care se dezvăluie în toate amănuntele tehnologiei sale de fabricație? Mă tem că este, ori, cel puțin, este pe cale să devină. Ba nu, de fapt, a și devenit, aproape fără să ne dăm seama, un studiu de caz. Nimic nu mai poate fi azi păstrat departe de ochii plini de curiozitate ai unei societăți căreia nu-i rezistă nici un secret.
Dar are fotbalul secrete de ascuns? Ține spectacolul lumii de azi și de o anumită stare de discreție? Poate că are nevoie și de așa ceva, sigur are nevoie de o cortină, dacă tot amintim de scene și reprezentații. Ca să își asigure succesul de public și ca sinceritatea poveștii sale să nu fie, nici un moment, pusă la îndoială! Ceea ce era de demonstrat.
