Câteva rânduri, măcar câteva, despre remarcabilul traseu european al campioanei noastre, CFR Cluj, în cupele europene. Acum o săptămână, știți deja asta, echipa condusă de excepționalul Dan Petrescu a încheiat la egalitate, 0-0, meciul retur cu Lazio Roma, și, după înfrângerea din tur, de pe “Olimpico”, 0-1, a părăsit UEFA Conference League. Fotbalul românesc a demonstrat însă, astfel, că are resurse, valori și … valoare, dacă permiteți jocul de cuvinte, în ciuda acestei eliminări, care a arătat și care sunt distanțele adevărate dintre Serie A și întrecerea noastră de primă ligă.
Dacă vreți, dintre fotbalul italian și cel românesc. Pentru că, veți fi de acord, nu am nicio îndoială, cei patruzeci de ani care se împlinesc luna viitoare de la singura victorie a echipei noastre naționale într-un meci oficial cu o campioană mondială en-titre, e vorba chiar de Italia, reprezintă o perioadă în care transformările istorice din fotbal au mărit respectivele distanțe și au redimensionat o altă realitate. Așa cred, cel puțin.
Apoi, revenind la traseul internațional al clujenilor, să subliniem că el a fost unul care a confirmat valoarea grupării din Gruia, de mai mulți ani o prezență constantă în grupele competițiilor continentale, iar uneori, cum s-a întâmplat și de această dată, inclusiv în așa numita “primăvară europeană”. Încă o dată, felicitări campioanei României!
Un capitol care s-a încheiat astfel nu înseamnă neapărat că nu va avea o continuare, ba dimpotrivă. Altfel, fotbalul merge mai departe, tocmai pentru a permite și pe viitor astfel de performanțe. Iar concurența din play-off-ul care stă să înceapă poate și trebuie să reprezinte o garanție în acest sens. Sunt convins că așa va fi.
Așa cum spun francezii, “le temps est un grand maître”, adică, în traducere liberă, “timpul este un mare meșter”, prin pana lui Corneille, uriașul clasic care aduce astfel un elogiu experienței, în drama “Sertorius”. Așa că, la rândul nostru, să ne înarmăm cu multă răbdare, să construim, să muncim mai bine și mai mult, iar rezultatele vor veni.
În încheiere, mă gândesc să zăbovesc o clipă și asupra modelului european de civilizație în fotbal, de la starea de spirit generată în rândul suporterilor și până la efortul depus de jucători pe teren. Cred că și sportul românesc este pe un drum bun către niște borne cu care deja am făcut cunoștiință. Exemplul CFR Cluj-Lazio Roma poate că este mai mult decât un duel. S-ar putea să fie chiar o lecție de viață. Și de fotbal!
