Una dintre cele mai scurte pauze competiționale a luat sfârșit și caravana primei scene a fotbalului românesc pleacă, din nou, la drum. Campionatul național are în acest week-end prima etapă cu fotbal în anul 2022, iar faptul merită consemnat și analizat ca atare.
De fapt, vorbim, deocamdată, despre continuarea sezonului regular, de etapele rămase până la începerea meciurilor din play-off, respectiv, play-out. Miza este cunoscută, mai bine spus, mizele, pentru că vorbim despre mai multe obiective, desigur.
Lupta la titlu, apoi cea pentru un loc între primele șase, bineînțeles, dar și cea atât de aprigă pentru evitarea retrogradării. Nouă etape, cât un campionat întreg!
Din fericire, cel puțin în perioada următoare, pe cât se poate omenește anticipa, vremea ține cu noi, în cea mai mare parte a regiunilor țării nu se anunță căderi masive de zăpadă. Deocamdată, la acest capitol, al situației meteo, lucrurile sunt, în general, favorabile desfășurării în condiții firești a competiției.
Altfel, totul e de jucat pe gazon în aceste nouă etape, care pot oferi anumite concluzii.
Până la ora concluziilor însă, țin să urez tuturor cluburilor care alcătuiesc Liga Profesionistă de Fotbal mult succes în campionat și în tot ce și-au propus să realizeze în Noul An! Am speranța că fotbalul nostru va avea în 2022 o perioadă a relansării spre performanță și dezvoltare, ceea ce nu-i deloc puțin, ba dimpotrivă. Iar “ora concluziilor”, despre care am amintit ceva mai sus, să cuprindă mai mult decât discuția asupra unui loc sau altul în clasament. Vom vedea cum vor sta lucrurile, după cum vor fi faptele!
“Le temps est un grand maître” spune Corneille într-una din operele sale, adică, pe românește, “timpul este mare meșter”, un vers devenit proverb și citat în sensul unui elogiu adus experienței. Sunt încredințat că este mare nevoie de experiență în perioada următoare, începând cu o minimă recunoaștere a acestui fapt și a oamenilor care dețin această experiență.
Încerc să închei această discuție preliminară tot cu un gând referitor la ideea de competiție, fie ea cea care (re)începe în acest sfârșit de săptămână, fie una cântărită și analizată în absolut. Ideea e aceeași și e legată de încrederea în propriile forțe.
Este aproape un loc comun să se asocieze ideea de întrecere cu cea de orgolii, de câștig absolut, uneori chiar de miză supra-dimensionată, de tipul “totul sau nimic”.
Și nu mă gândesc neapărat la fotbal sau la sport, ci la întreaga desfășurare a societății contemporane. Aici, pare că experiența, fie ea și una foarte mare, nu e suficientă.
Mai trebuie ceva. Și nici încrederea absolută în propria forță nu e suficientă, deși e necesară, e o condiție a succesului. Dar nu unica.
