Fotbalul românesc, dar și cel de pretutindeni, reprezintă, înainte de orice, o spirală a tradiției care onorează nu doar istoria, ci și prezentul pe care îl trăim în acest fenomen.
Iar tradiția se alcătuiește și se sprijină pe oameni de fotbal care au clădit, până la urmă, o adevărată mitologie a performanței. Fotbaliști exemplari, antrenori exponențiali, conducători de cluburi care au creat și au susținut branduri, o lume întreagă care a construit o fundație pe care astăzi o vedem într-un proces în continuă expansiune.
Francezii au un dicton, o expresie care și-a căpătat celebritatea și care poate explica toată această gamă a valorilor: “Des actes, non des paroles”, adică, într-o traducere extrem de lejeră, “Fapte, nu vorbe!”, așa cum latinii aveau un proverb similar, “res, non verba”. Așadar, “il faut des actions, et non des paroles”.
Racine a folosit expresia în “Athalie”, e nevoie de acțiuni și nu de vorbe! Faptele sunt dovezi, iar în fotbal aproape totul înseamnă fapte. Goluri, victorii, puncte, trofee.
Sigur că secolul în care trăim pare a lăsa foarte liber și cuvântul. Fotbalul mare este, ori a devenit, între timp, unul scris, vorbit și extrem de citit, cunoaștem cu toții în ce epocă a puterii absolute a presei trăim. Este vremea televiziunilor, a canalelor de știri în mod special, a luminilor bine puse și a umbrelor estompate cu bună știință. Ne este pe plac sau nu, fotbalul nu se mai poate dezvolta, economic, în primul rând, în lipsa mijloacelor de răspândire a valorilor lui. Și suntem, am senzația, abia la început, cine știe ce surprize ne vor mai aștepta pe acest parcurs atât de sensibil, în care performanțele din teren, ale echipelor, ori cele individuale, vezi cultul marilor staruri, Messi, Cristiano Ronaldo, Neymar junior, ne obligă pe toți să încercăm să înțelegem puterea exemplului.
Cluburile mari, gigantice chiar, cu zeci și sute de milioane de suporteri răspândiți pe întreaga planetă, au priceput primele că fotbalul e un joc, desigur, dar, mai ales, o industrie. Și au impus această industrie până la a avea un rang capital social, dar și sentimental. Un brand, dar și un suflet pe altarul fotbalului modern.
Altfel, vorba filozofului, totul e bun în cea mai bună dintre lumile posibile, iar fotbalul, e limpede, este o lume în sine care acționează, totuși, după regulile universale ale cunoașterii și dezvoltării. Este, în același timp, și o religie a timpurilor noi?
Probabil că da. Aproape cu certitudine, da. Vezi puterea exemplului fiecăruia!
