Circula pe vremea lui Ceauşescu o vorbă, apropo de satul în care se născuse secretarul general: cică bancurile e bine să le ştii, e bine să le spui, e bine chiar şi să le asculţi, dar nu e bine să le... scorniceşti! Despre Scorniceşti va fi vorba în povestea următoare, echipă care a promovat în Divizia A la finalul sezonului 1978-1979 sub numele de Viitorul. Era sezonul în care „Bătrâna Doamnă”, U.T.A. retrograda pentru prima oară, după ce baronul Neuman o înfiinţase, în 1945, ducând cu ea povara celor şase titluri şi două Cupe... Era şi sezonul în care Dobrin cucerea al doilea (şi, deocamdată, ultimul!) titlu pentru F.C. Argeş, învingând în ultima etapă, aproape de unul singur, pe Dinamo, cu 4-3, chiar în Ştefan cel Mare. Am fost martor ocular la acel meci, semn că întâlnirea cu istoria pe care, uneori, îmi place să o povestesc, este o constantă în amintirile mele. Dar nu doar în ale mele, dovadă că epoca respectivă a lăsat urme și în viețile altora. E mult, e oare puțin?
Ei bine, atunci echipa condusă din umbră de tânărul Emil Bărbulescu, nepotul lui Nicolae Ceaușescu, și folosind metodele abuzive ale dictatorului, a făcut pasul spre prima divizie, căci satul Cârmaciului avea nevoie de aşa ceva, altfel porumbul rămânea necules pe câmp... În fine, echipa îşi schimbă numele în F.C. Olt, iar antrenor ajunge acolo Halagian, sub bagheta căruia Argeşul lui Dobrin îşi câştigase singurele titluri. Povestea o ştiu de la Marin Nedea, portarul oltenilor în 1981, când se întâmplă cazul, dar şofer la ProSport, apoi la Sport Total, unde am avut ocazia să discutăm atâtea...
În Cupă se întâlnesc F.C. Olt şi C.S. Târgovişte. <>
Fotbalul românesc a avut dintotdeauna umor și, uneori, și rezultate. Dar mai ales a avut mari personaje, jucători fenomenali, antrenori decisivi, precum în această poveste și nu numai în ea. Factorul timp nu cred că a estompat ceva din puterea de convingere a acelor oameni, poate doar a mai șters din emoții ori din intensitatea acestora. FC Olt nu a avut cine știe ce performanțe, chiar și susținută de o parte importantă a familiei lui Nicolae Ceaușescu, dar a avut istorii. Aceasta a fost doar una dintre ele. Aproape că nici nu știu astăzi dacă să mă bucur că s-au întâmplat ori că s-au terminat. Cât timp însă ele s-au petrecut aievea, toate pot mărturisi ceva. Și în primul rând, adevărul despre cum a fost o anumită parte din viața noastră.
