O altfel de discuție, în pas cu anii pe care îi trăim, sau pe care îi avem, despre condiția premiantului în sport, în general, și în fotbal, în special, cred că merită făcută. Scriu “o altfel de discuție” pentru că, loc comun până de curând, învingătorul lua totul, ca în celebrul hit al încă și mai celebrei trupe suedeze ABBA, și ea revenită în actualitate, ca și ideea de excelență. O discuție, așadar. Ce mai ia câștigătorul, azi? Sau, mai corect spus, ce rămâne celorlalți, dacă admitem că locul întâi e super puternic?
Reperele principale sunt clare într-un astfel de demers, la modul cel mai concret cu putință. Pentru noi, aici, Casa Liga 1 și grupa de calificare a României la Campionatul Mondial de fotbal de anul viitor din Qatar, unde se va disputa Turneul Final.
Avem lideri puternici, CFR Cluj și, respectiv, selecționata Germaniei. Lideri pe care mulți i-au anticipat, ținând cont de evoluția obiectivă a celor două echipe în acești ani, în cazul ardelenilor de dată mai recentă, ori din tradiția care obligă, în cazul fostei campioane mondiale.
Cum ne raportăm însă la condiția de lider? Ce înseamnă, în definitiv, să ajungi pe primul loc? Se aplică mai ales în sport ideea că nu e greu să cucerești prima poziție, ci e extrem de dificil să o păstrezi, să rămâi acolo, sus? Părerea mea este că ambele variante stau în picioare, ca dificultate, nimic nu mai este ușor în paradigma atingerii marii performanțe astăzi. Efortul, talentul, știința de a construi, perseverența. Munca.
Primul loc cuprinde toate aceste “ingrediente”, dar, cu siguranță, nu doar atât.
Iar dacă vom accepta că abordarea științifică a obținerii succesului este una obligatorie, putem face pașii corecți pentru a afla adevărul din spatele fiecărui triumf.
Învingătorul ia toți laurii victoriei, desigur, dar acest lucru înseamnă că ia efortul susținut, sacrificiul, că timpul său nu e niciodată egal împărțit între muncă și odihnă, că renunță la multe din ceea ce viața îi poate oferi în orice clipă. Este nu doar condiția sportivului, ci a celui care performează, indiferent de domeniul în care se manifestă.
Nu, învingătorul nu ia tot, dar atrage de partea sa luminile rampei, premiile financiare și nu numai, cele mai multe aplauze etc. Condiția obținerii primului loc vine cu toate acestea. Așa cum are în bagaj și întreaga gamă de renunțări și sacrificii. Cei care îl urmează în clasamente pe lider sunt, de asemenea, într-o relație direct proporțională cu cantitatea de efort pe centimetrul de succes atras.
În Casa Liga 1, CFR Cluj a dovedit, în ultimii 4-5 ani, cel mai bine acest lucru. Pregătirea excepțională a adus titlurile și rezultatele, unele dintre ele excepționale la rândul lor.
Săptămâna viitoare, în grupa de calificare la Cupa Mondială, România, acum abia pe locul trei, după Germania și Armenia, are ca obiectiv barajul, asigurat de poziția secundă. Primul loc e intangibil și duce direct la Turneul Final din Qatar. Dar asta nu înseamnă că ia tot. Speranța că putem ajunge, chiar și pe un drum mai lung, la același obiectiv, rămâne. Iar aceasta e condiția urmăritorului care, într-o zi mai bună, va fi și el pe primul loc. E o chestiune de timp, dar și de asumare a ceea ce suntem azi.
