În mijlocul unui sezon sportiv la fel de tensionat precum tot ceea ce se întâmplă în societatea noastră de la apariția acestei înspăimântătoare pandemii, e aproape o obligație să înțelegem momentul pe care îl trăim. Fotbalul din întreaga lume reprezintă, din acest punct de vedere, o imensă scenă căreia i s-au modificat ritmurile și luminile.
Cu ce am rămas? Cu puterea de a genera rezistență și cu speranța că fotbalul va rămâne fotbal, iar oamenii își vor păstra toate simțurile, inclusiv gustul pentru spectacol și mirosul pentru a simți marii jucători încă de la primii pași ai acestora pe gazon.
Despre acest din urmă lucru vreau să discutăm un pic astăzi, despre avalanșa de tineri talentați din fotbalul mondial, dar și de la noi, într-o perioadă atât de grea, din punct de vedere sanitar, dar și financiar, într-o lume confuză și nesigură.
Impresionat, recunosc, și de meciurile pe care le-am văzut în ultima vreme, în grupele UEFA Champions League, dar și în preliminariile pentru calificarea la Campionatul Mondial de fotbal, în care România a revenit în joc, cu speranțe mari pentru a juca cele două meciuri de baraj din luna martie a anului viitor. Dacă vor fi și, mai cu seamă, dacă vor fi două! Să credem că vor fi.
Mai întâi, România. Fotbalul nostru propune, cel puțin de la succesul înregistrat în vara anului 2019, la EURO de tineret din Italia și San Marino, nume care acum confirmă acea semifinală, ori măcar au, în aceste calificări, oportunitatea de a confirma. Ianis Hagi, Mihăilă, Manea, Rațiu, Cicâldău, Moruțan, Man, Andrei Ivan, Andrei Vlad, Aioani, Nedelcearu, Pușcaș, unii performând atunci, alții în perioada următoare, dar cu toții având obligația să facă pasul spre marea performanță care este, totuși, prezența la un Turneu Final de Campionat Mondial, mai ales acum, după un sfert de secol de absență!
În Europa, numele tinerilor strălucitori și în stare să salveze fotbalul de mâine sunt mult mai numeroase și mai puternice. Mbappe și Haaland, Ansu Fati sau Chiesa, Mount ori Dani Olmo, Vinicius și Rodrygo. Și lista ar putea continua…Gavi, Abraham, Ferran Torres, Greenwood, Theo Hernandez. Și iarăși lista ar putea continua!
Presa germană amintea, în buna tradiție europeană a fenomenului, acum câteva zile, de “firul Ariadnei” în regăsirea drumului către fotbalul spectacol de altădată, prin depășirea perioadei de criză, financiară și sanitară, iar firul ieșiri din acest crunt labirint, să fie ținut de aceste nume și de altele la fel de importante, cu o perspectivă a reușitei deosebită.
Ariadna, fiica regelui Minos al Cretei, îndrăgostită de Teseu, i-a dăruit acestuia un ghem de ață, care l-a ajutat să iasă cu bine din labirintul unde s-a luptat cu Minotaurul. Datorită acestui fir al Ariadnei, să ne amintim legenda, Teseu a reușit să găsească o anumită cale de întoarcere. Fotbalul mondial are nevoie de un șir de nume mari care să-i readucă strălucirea și oamenii înapoi în tribune. Cred că e o idee de reținut!
