Cu toate motoarele pornite deja, sezonul continuă cu meciurile din play-off și play-out, pentru mizele cunoscute, bătălii încă departe de a fi tranșate, ceea ce e foarte bine.
Fotbalul românesc are nevoie de o astfel de adrenalină, în aceeași măsură în care are nevoie de resurse financiare, de oameni mulți în tribune și peluze și, nu în ultimul rând, de rezultate mai bune, în ceea ce privește performanța internă și, mai cu seamă, internațională. E vorba, de fapt, despre o recunoaștere a valorii, acolo unde ea există.
Realitatea este cea care ne obligă la obiectivitate, iar acest exercițiu al confruntării dintre dorință și realizare face parte dintotdeauna din existența noastră, nu neapărat din cea a sportului, deși acolo pare că este mult, mult mai vizibilă.
În toate aceste analize trebuie să păstrăm însă un echilibru, exercițiile de admirație, precum și concluziile complet negativiste trebuie să fie foarte atent și cu mare grijă expuse. Comentate. Românul are o vorbă, și ea este deseori amintită și în fotbal: “să nu facem înmormântare la înfrângeri, dar nici nuntă după câte o victorie!” Altfel spus, vorba este păstrată de două mii de ani și îi aparține lui Horațiu: “Est modus in rebus”, ceea ce, tradus din limba latină înseamnă: “Există o măsură în toate”. Și, spune poetul, adăugând, “…și mai ales anumite limite”! Ceea ce are darul de a completa ideea, de a o întări. Și nu doar noi, ci și francezii, de pildă, au un proverb pe această temă, totuși destul de largă și care sună cam așa: “L’exces en tout est un defaut!”. Cum s-ar zice, “excesul în toate reprezintă un defect!” Fotbalul este un teritoriu unde se practică superlativele, dacă îmi admiteți această exprimare, se folosesc ușor epitetele, un teritoriu unde sentințele și, din păcate, judecățile de valoare sunt extrem de volatile.
Fotbalul, nu spun decât o banalitate, iertați-mă, trebuie să se joace, și abia apoi să se povestească, să se judece etc.
Sistemul cu play-off și play-out aduce suspans și trebuie să recunoaștem cu toții că e mult mai interesant și în beneficiul competiției în sine să nu avem o campioană al cărei nume să fie cunoscut încă din startul ori din prima jumătate a întrecerii. La fel de important ca și jocul în sine, după părerea care nu e doar a mea, din fericire, este și imprevizibilul. Speranța care trebuie să trăiască până la sfârșit, ca să formulez altfel.
Sigur, CFR Cluj are prima șansă, prin prisma punctelor avans față de FCSB și Universitatea Craiova, pentru că întotdeauna există un favorit. Așa spun “calculele hârtiei”, însă eu sunt convins că antrenorul campioanei, Dan Petrescu, are mare dreptate când spune, după fiecare meci, că totul se va juca până în ultima etapă.
Ceea ce era de demonstrat. Pentru că în toate există un echilibru.
