Am stat răstigniţi pe fotoliile lui Ilie vreo patru-cinci ore, timp în care Ilie a tot povestit, de prin Arabia, de altădată... inclusiv episodul din iarna lui ’82 spre ’83, de la Poiană... „Mai ţii minte, Ilie? Te întreb şi acum, ca şi atunci... Care e cel mai mare fotbalist român din toate timpurile?” „Păi atunci, nea Vanea, la Poiana Braşov, ce ţi-am zis?” „Că tu.” „Aşa îţi spun şi acum.” Nea Vanea a făcut apoi cu ochiul, adică uite ce memorie ai, Ilie, eu cu Nedea am aprobat pozitiv, am mai desfăcut o bere şi atunci Balaci şi-a amintit de meciul ăla cu Oltul în poarta căruia era Nedea, prin ’81... „Parcă în ’81 era, Mărine, zic... Fii atent, Mariuse, ascultă la vorbele astea. Mărin era în poartă la Scorniceşti şi avem aşa o liberă, pe la vreo 20 de metri... Pun ăia zidul, iau mingea şi-i zic ăstuia... ce ţi-am zis, Mărine?” „Că mi-o dai în dreapta, jos, lângă bară...” „Şi?” „Acolo ai dat! Am plonjat, baf, şi-am scos-o, tată!” „Bravo, Mărine! Fii atent, nea Vanea... avem altă lovitură liberă, iau mingea şi-i strig lu’ Mărin...” „Că o dai în viclu, în stânga mea!” „În vinclu, în stânga ta? Aşa. Da. Şi unde am pus-o?” „În stânga mea, la vinclu. Am zburat, paf, şi-am scos-o şi p-aia! Bravo, Mărine!” „Bravo, Marine! Ascultă, Mariuse fii atent... vine a treia lovitură liberă, pe la vreo 30 de metri... iar zid... iau mingea, eram şi mai departe, şi-i strig... ce-ţi strig, Mărine?” „Că dai în vinclul din dreapta mea şi că pe-asta n-o mai scot!” „Şi?” „Ai dat în vinclu’ din dreapta, frumos, peste zid, am plecat direct acolo!...” „Şi?” „Şi gol direct!” Ilie face el cu ochiul acum şi trage din ţigară.
Am plecat greu de acasă de la Balaci, în după-amiaza aia, şi acum eram deja la altă ţigară, aşa cum deja începusem să spun. Cu pagina de ziar printată, arătându-i lui nea Marin Nedea povestea celor trei lovituri libere din meciul Craiovei cu Oltul. „Da’ vrei să-ţi zic alta, mai de pomină, cu Scorniceştiu’?!” „Zi, nea Marine!” „Tot de atunci, cred că tot din anul ăla... ştii ce se zicea... că e bine să asculţi bancuri, să spui bancuri, dar că nu e bine să le... scorniceşti!...” „Îl ştiam, da’ am râs aşa, pentru tine... zi... dă-i-nainte!”
Nea Marin şi-a scuipat în palme, ca pe vremuri, când se pregătea de vreo lovitură liberă, a aprins din nou şi zice: „Ascultă la vorbele astea, Mariuse, cum zicea Ilie... da’ aici e cu penalty-uri, nu e cu libere... Dom’le, ăştia, Scorniceştiu’, promovaseră prin ’79, le zicea Viitorul, al dracu’ viitor. În anul ăla retrogradase UTA, luase titlul FC Argeş, atunci când cu 4-3 în Ştefan cel Mare, în ultima etapă... buuuun. Ei, la Scorniceşti, să vezi cum era la Scorniceşti. Joacă FC Olt şi CS Târgovişte, meci tare, de Cupă. Eu eram în poartă, nu iau gol. Dar să vezi ce se întâmplă... Cu vreo două zile înainte, Halagian îi scoate din lot pe Iovănescu, cu care venise de la Piteşti şi pe Alexandru Nicolae, poate cel mai bun stoper din ţară la ora aia, a ajuns la Dinamo apoi... Jucăm la rupere, cu Onuţan, Ciocioană şi Ionaşcu, ţine-l minte pe ăsta, şi cu Matei pe fund, cu Şoarece, Căţoi şi Rotaru, iar în faţă cu Prepeliţă (tatăl lui „Prepe” de la U Craiova), Iamandi şi Piţurcă. La Târgovişte, mai cunoscuţi erau portarul Voinea, apoi Economu, Eftimie, Greaca şi Octavian Popescu. Dom’le, şi p’în minutul 25, arbitrul, unul cu frica lui Dumnezeu, cu nume ciudat, Venus Ciocâlteu îi zicea, dă penalty pentru noi. Bate şi înscrie Iamandi. Da’ Venus ăsta dă aut de poartă după ce portarul lor scosese mingea din plasă! Cică se oprise la fentă... Halagian îi zice că se repetă în cazuri d-astea, da’ Venus ăla, nu – aut de poartă. 6 metri! Bine, îi strigă Hala, poate mă elimină ăştia, să vezi treabă la Scorniceşti... Acum, „fluieraşul” ce-o fi reţinut, ce s-o fi pierdut cu firea, că ajungem la prelungiri şi apoi 0-0 până la penalty-uri... Batem şi noi şi ei, până ratează Onuţan. Apoi ratează şi Rotaru, de la noi şi el. Dar ăla, Venus îl pune să repete, că cică s-a mişcat portarul şi Rotaru nu mai greşeşte, apoi bate şi dă gol şi Piţi, apoi ăia dau o bară şi portarul lor apără încă un şut... Jale! E 8-7 pentru ei şi mai avem un singur om: Ionaşcu. Apărător, săracu’... Trage şi... dă afară! Hala îşi pune mâna în cap, eu oftez, dar Venus zice <<Mă, mai dă o dată! Iar s-a mişcat!>> Dom’le, uite că după ce e rău, e şi bun, zicem noi. Bate Ionaşcu şi... iar dă afară!! Dar arbitrul nici nu stă pe gânduri: <<Ia mai dă, mă, o dată!>> Se repetă! Ăia de la Târgovişte, disperaţi... Ionaşcu ia mingea şi ratează şi a treia oară!! Hala era terminat, noi la fel. Arbitrul zice: <<Nea Hala, îl mai pun, dom’le, să bată?!>> <<Lasă-l, dom’le, zice Halagian, că ăsta bate până mâine dimineaţă şi tot nu dă gol! Asta e, ai vrut s-o dregi, dar n-a ieşit!>> Zi tu, dacă nu era frumos, Mariuse, pe vremea lu’ nea Nicu!”
