De câte ori nu ați auzit formulată expresia “ei bine, asta e altă lume!” Ori, “acolo lucrurile stau altfel, e o altă lume!” Există o lume occidentală, așa cum vorbim despre o lume a Orientului sau, profesional vorbind, avem o lume a cinematografiei, o lume a sportului și așa mai departe, lumile sunt infinite, ca și clasarea lor într-o anumită paradigmă.
Lumea fotbalului nu face excepție. Și ea ființează, are reguli specifice și poate fi definită ca un spațiu limpede. Iar noi alcătuim această lume a fotbalului din acest secol, asta ca să stabilim până la capăt nu doar teritoriul ei, ci și timpul acestei lumi.
Discutam aici, săptămâna trecută, despre multiplele implicații și legături dintre fotbal și artă, fotbal și literatură, în mod special, și descopeream punți și lucruri comune.
Dar aceste legături se datorează fotbalului sau artei? Capacității sportului, în general, de a dovedi, prin transparență totală, calități cu putere simbolică, sau totul se întâmplă grație scriitorilor (și scriiturii!) care văd în fotbal o lume cu putere de mare exemplu?
Aminteam nume ca Albert Camus, care prin “omul revoltat” reușise să construiască o lume care exista dincolo de limitele și datele ei filosofice și chiar psihologice, într-o măsură îndeajuns de puternică pentru a genera modele, dar, mai cu seamă, soluții.
Lumea fotbalului nu este așadar doar una a competiției sau una a finanțelor. Este una a marilor cluburi, a marilor jucători, și nu mă refer aici doar la cei de pe teren, deși pe aceștia îi pun întotdeauna în primul plan. “Fotbalul reproduce metaforic și metonimic societatea umană actuală, care are și ea o natură conflictuală, pe care numai parțial o deslușim câteodată, din cauză că multe dintre conflicte sunt foarte ascunse și se lasă greu descoperite. Pentru a înțelege întregul potențial cognitiv (metaforic sau modelator) al fotbalului, trebuie să ținem seamă de variatele sale ipostaze: energetică, sistematică, informațională, strategică și scenică. Trăim o criză de încredere, instituțiile care ar trebui să arbitreze situațiile delicate nu mai sunt totdeauna în stare să o facă.
Orfani de arbitru, de terapeut, ne refugiem în teritorii aparent mai sigure; fotbalul este unul dintre acestea”.
Am ales să introduc aici acest citat, recunosc, poate un pic prea lung, ales din opera genialului Solomon Marcus, tocmai pentru că sintetizează această lume a fotbalului.
Nu o definim doar pe stadioane sau doar prin stadioane. Fotbalul se rotește în jurul meciului, arena rămâne principalul spațiu, e foarte adevărat, dar fotbalul este, în același timp, mult mai mult decât atât. Fotbalul și-a demonstrat capacitatea de seducție, dar a arătat și că reprezintă un univers în sine, dincolo de frumusețea jocului.
Există o lume a fotbalului. Din clipa în care prima minge a început să se rostogolească, iar primul fotbalist care a înscris a fost recunoscut de către societate și stadion drept un performer, fenomenul a generat consecințe. Lumea de azi este una dintre ele!