Am văzut, probabil ca mulți dintre dumneavoastră, Supercupa Europei, jucată la Atena, pe celebrul stadion Georgios Karaiskakis, între deținătoarea Ligii Campionilor, Manchester City, și câștigătoarea Europa League, FC Sevilla. Echipa condusă de Joseph “Pep” Guardiola a învins la așa numita “loterie a penalty-urilor”, loviturile de departajare la care s-a trecut direct după expirarea celor 90 de minute regulamentare și în care scorul a fost egal, 1-1. Au deschis ostilitățile, cum le place comentatorilor de specialitate să spună, spaniolii, prin En- Nesyri, marocanul înscriind cu o lovitură de cap devenită “marcă înregistrată”, din centrarea campionului mondial argentinian Acuna. Englezii au egalat prin foarte tânărul Cole Palmer, tot cu o lovitură de cap, centrarea în cazul său venind din partea unui… spaniol, Rodrigo!
Altfel, a fost un meci interesant, cu echipa andaluză dominată, dar având, paradoxal, ocaziile de a marca cele mai clare, ratate însă, cu lejeritate, de același marocan En-Nesyri. Altceva însă am vrut să subliniez după această finală, cu gândul, desigur, ca întotdeauna, la fotbalul românesc. Și anume, decizia UEFA de a elimina cele două clasice reprize de prelungiri, fiecare a câte 15 minute, și de a trece direct la executarea loviturilor de pedeapsă, cum li se mai spune, într-o traducere corectă a termenului englezesc. Sigur, nu este prima oară când se întâmplă acest lucru în istoria cupelor europene, dar o mențiune e de făcut. Trebuie insistat asupra ei, în opinia mea și nu numai a mea. Este vorba de calendarul tot mai complicat, de programul tot mai lung al competițiilor, de mărirea substanțială a duratei partidelor, prin prelungirea timpului efectiv de joc de către arbitri, care respectă, la rândul lor, indicațiile celor de la FIFA.
Astfel, un sezon supraîncărcat, cum sublinia înainte de meci, la conferința de presă, Guardiola, va epuiza înainte de vreme resursele fizice și chiar și cele psihice ale fotbaliștilor, cei mai mulți și mai buni dintre ei fiind nevoiți să joace peste 60 de meciuri pe sezon, și acestea doar la echipa de club, nu mai socotesc aici și selecțiile pentru naționala fiecăruia dintre ei. Este enorm, iar antrenorul “cetățenilor” are mare dreptate când spune că se preferă “cantitatea în detrimentul calității jocurilor”.
Tocmai de aceea, mi se pare o bună idee aceasta a eliminării reprizelor de prelungiri și trecerea direct la loviturile de departajare, în cazul meciurilor eliminatorii, desigur. Partidele oricum sunt multe, oricum s-au lungit, din cauzele amintite mai sus, iar resursele fizice ale fotbaliștilor sunt cele care sunt… Plus că penalty-urile nici nu prea mai sunt o așa-zisă “loterie”, acolo câștigă echipa cu jucătorii mai tehnici, cu nervii mai tari, care să determine execuții aproape perfecte. Nu mai vorbesc de rolul portarilor, determinant în acele momente de maximă tensiune. Deci, calități fotbalistice, nu loterie!
