Vladimir Screciu este un craiovean get—beget, născut pe 13 ianuarie 2000. A debutat pentru Universitatea la o vârstă extrem de fragedă. S-a întâmplat într-un meci de mare tradiție, FCSB – Universitatea 2-1, disputat în ziua de 2 octombrie 2016. În ciuda tinereții sale, a adunat deja 82 de meciuri pentru ”campioana unei mari iubiri”, acoperind la fel de bine posturile de apărător și mijlocaș. A evoluat, de asemenea, la echipele naționale de juniori și tineret, iar visul său nemărturisit este să fie selecționat la prima reprezentativă. Până atunci, își face treaba ca un adevărat profesionist, iar creșterea sa valorică este cât se poate de vizibilă atât pentru profani, cât și pentru specialiști.
Salut, Vladimir! Care este atmosfera în cadrul echipei, acum, înaintea unui nou turneu play-off de foc?
Vă salut și eu! Având în vedere parcursul foarte bun de până acum, cu șase victorii la rând în campionat, atmosfera este una care ne dă încredere pentru viitor. Știm că urmează 10 finale pentru noi și suntem hotărâți să le abordăm în formă maximă, cu gândul la victorie.
Ai devenit, ușor-ușor, unul dintre stâlpii apărării Universității. Care este secretul formei tale?
Nu cred că este un secret anume, dar cei care mă cunosc știu foarte bine că sunt un fotbalist serios, care își vede de treaba lui și cred că munca este cea care m-a adus în acest punct. Încerc să mă pregătesc cât mai bine de la săptămână la săptămână și să îmi consolidez astfel locul în primul „unsprezece”.
Care a fost cel mai intens moment trăit de tine pe terenul de fotbal?
Sincer, mi se face și acum pielea de găină când mă gândesc. Cu siguranță, cel mai tare moment, cu mine protagonist, a fost în finala Cupei României cu Astra, atunci când am și marcat decisiv. Îmi aduc aminte perfect acel moment: înainte de centrarea lui Dan Nistor, am avut acel feeling că pot aduce bucuria. M-am înălțat și efectiv am văzut cum plutesc către minge. A intrat mingea în poartă, instant am sărit peste panoul publicitar și m-am urcat pe gard pentru a sărbători cu galeria noastră. Niciodată în viața mea nu am avut parte de asemenea adrenalină. Sper să repet cât mai curând episodul acela de la Ploiești.
Ce hobby-uri ai dincolo de terenul de fotbal?
Cu siguranță, nu epatez în afara antrenamentelor și meciurilor. Foarte rar m-ați vedea ieșind în oraș, prin cluburi, fiindcă vreau să mă concentrez pe ce am de făcut la Universitatea. Când chiar îmi doresc să mă relaxez cu adevărat, doar apăs butonul „Netflix” de pe telecomandă și uite-așa e cea mai bună opțiune prin care îți poți încheia o zi obișnuită.
Ce mesaj le transmiți suporterilor Științei care vor citi acest interviu?
Îmi doresc să fie alături de noi în continuare, fiindcă abia acum începe cea mai importantă bătălie pentru noi. Le transmit să vină în număr cât mai mare alături de mine și de colegii mei atât acasă, cât și în deplasare, iar împreună vom da totul până la final. Forza Știința!
