Vitalie Damașcan s-a născut pe 24 ianuarie 1999 la Soroca, în Republica Moldova. A început fotbalul la Zimbru Chișinău și a trecut relativ repede la Sheriff Tirasdpol. La doar 19 ani, a fost achiziționat de AC Torino, care l-a cedat, sub formă de împrumut, la Fortuna Sittard și RKC Waalwijk. În 2021, a ajuns la Sepsi OSK Sf. Gheorghe și acum, în noul sezon, a semnat cu FC Voluntari. Este un atacant extrem de tehnic, care începe să-și arate calitățile de la meci la meci. A marcat deja patru goluri pentru noua sa echipă.
De ce ai ales FC Voluntari și cum te simți în prezent la acest club?
Bună ziua. Am avut în vară câteva oferte din România și una din străinătate. Am vorbit însă cu Mister (n.n. antrenorul Liviu Ciobotariu), am vorbit cu Igor (n.n. Armaș, căpitanul echipei) și cu domnul președinte Bogdan Bălănescu și astfel am ajuns la concluzia că cel mai potrivit pentru mine e să vin la FC Voluntari. Nu regret acest pas, chiar mă bucur că am făcut această alegere pentru că aici am găsit locul pe care mi-l doream ca să fac performanță.
Ai trecut prin momente mai puțin plăcute la Sepsi OSK Sf. Gheorghe. Cum ai reușit să-ți regăsești cadența și ce obiective ai pentru acest sezon?
Întradevăr, la Sepsi am întâmpinat mai multe greutăți din cauza accidentărilor care m-au ținut departe de teren, mi-a fost greu să-mi probez calitățile, să arăt tot de ce sunt capabil. Acum, venind la Voluntari, am ca scop să fiu constant, să fiu util echipei, să joc și să fac cât mai multe lucruri care să aducă rezultatele bune.
Ai jucat și în campionatul italian și am vrea să știm care sunt diferențele pe care le-ai găsit în Superliga României?
Cred că diferențele cele mai mari între România și Italia sunt viteza de joc și calitatea jucătorilor. În plus, cu toții știm că fotbalul din Italia se bazează foarte pe mult pe latura tactică, așa că, în orice exercițiu, în orice antrenament sunt implicate elemente tactice, ceea ce nu am văzut în alte țări sau la alte echipe la care am mai evoluat.
Sezonul trecut, FC Voluntari a terminat campionatul pe poziția a patra. Unde o vezi în acest sezon?
Avem un grup foarte, foarte bun, avem un grup în care am foarte multă încredere, așa că prefer să urcăm de la meci la meci, să nu privim prea departe în față. Desigur că ne dorim să fim cât mai sus posibil, însă trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ, să ne gândim la fiecare meci în parte, să ne antrenăm bine și, de fiecare dată, meciul următor să fie cel mai important. Să scoatem cât mai multe rezultate pozitive ca, la final, să terminăm cât mai sus în clasament.
Cum ai început fotbalul și ce te-a făcut să fi atât de îndrăgostit de acest sport?
Am mers la fotbal la vârsta de șase ani. De la prima atingere de minge mi-am dat seama că iubesc acest sport, sunt pasionat de el. Fratele meu a fost primul din familie care a mers la fotbal, eu eram prea mic și mergeam doar la antrenamentele lui, să-l privesc. Treptat, m-am implicat și eu în antrenamente. A fost dragoste la prima vedere, mi-am dat seama imediat că fotbalul este lucrul pe care vreau să-l fac toată viața mea.
Care este cel mai mare vis al tău în cariera de fotbalist, unde ți-ai dori să ajungi? Care este obiectul pe care ți l-ai propus pentru viitorul mai îndepărtat?
Cum spuneam, pe termen scurt îmi doresc să fiu constant, să joc cât mai multe meciuri, să fiu util echipei, un jucător important în angrenajul ei. Pe termen lung, îmi doresc să revin într-unul dintre primele șase campionate ale lumii, să joc și să fiu competitiv.
Cum te înțelegi cu Liviu Ciobotariu și cum este pentru tine să joci alături de doi colegi din naționala Moldovei?
Cu domnul Liviu Ciobotariu am vorbit mult, cum am zis anterior, înainte să vin aici. Am înțeles că putem merge împreună în aceeași direcție și avem o realție foarte bună. Mă bucur că are încredere în mine, iar eu, la rândul meu, o să fac tot ce ține de mine ca să nu-i dezamăgesc pe cei care au avut încredere în mine. Cât despre colegii mei moldoveni (n.n Vadim Rață și Igor Armaș), sigur că este o plăcere să fiu alături de ei! M-au ajutat încă din prima zi să trec peste perioada de adaptare. Mergem și la echipa națională împreună, ne știm de foarte mult timp, dincolo de plăcere este și un privilegiu pentru mine să joc alături de ei.
