Inedit, doi frați sunt legitimați la același club de fotbal și pe același post! Este vorba de experimentatul portar de la Sepsi OSK Sf. Gheorghe, Niczuly Roland, și de fratele lui mai mic, Rajmund, în vârstă de 18 ani. În interviul acordat pentru Buletinul Informativ al LPF, Rajmund a povestit cum a ajuns să devine goalkeeper, dar a vorbit și despre planurile lui de viitor.
Când și unde ai făcut primii pași în fotbal?
Am început să joc fotbal la vârsta de patru ani, la Târgu Secuiesc, dar la început nici prin gând nu-mi trecea să devin portar. Am dorit să fiu jucător de câmp, doar că nu mi-a plăcut să alerg mult așa că, după un timp, am decis că postul de portar este mai potrivit pentru mine. În plus, și fratele meu era deja portar, iar acest lucru m-a motivat. Acum, privind în urmă, mă bucur că am făcut această alegere.
Care este partida de fotbal pe care nu o vei uita niciodată?
La momentul actual este meciul retur al semifinalei Cupei României U19, cu U Cluj, când am marcat golul victoriei cu un șut din careul propriu.
De mai bine de un an te antrenezi împreună cu fratele tău, la prima echipă. Ce înseamnă asta pentru tine?
E un mare plus pentru mine! Să te antrenezi cu prima echipă îți dă șansa de a te dezvolta, nivelul de pregătire este unul intens. Primesc sfaturi utile din partea antrenorului (Cornel Cernea -n.r.), îmi dă foarte multă încredere, dar mă ajută și fratele meu, împărtășindu-mi din experiențele lui. La antrenamente nu ținem cont de faptul că suntem frați, ci ne pregătim cot la cot cu ceilalți portari.
Te cunosc ca o persoană calmă, așa că, probabil, nu ești genul de portar care se trezește cu emoţii şi stres în ziua meciului ...
În ce privește viața de zi cu zi, așa este, sunt o persoană calmă, dar în ziua meciurilor se declanșează în mine o tensiune, un stres pe care reușesc să le ameliorez deja în timpul încălzirii.
În opinia ta, ce pași ar trebui să facă un tânăr portar pentru a deveni în cele din urmă un jucător de prima ligă?
Cred că este extrem de important să nu sari niciun pas din procesul de dezvoltare, să nu dorești să urci dintr-o săritură două trepte, respectiv, dacă acum evoluezi în Liga a 3-a, să nu încerci să joci imediat în primul eșalon. În plus, multă muncă, perseverență și dedicare.
S-ar crede că lucrurile merg la fel cu portarii ca și cu jucătorii de câmp: dacă echipa câștigă, sunt fericiți, dacă nu, atunci sunt triști. Totuși, poate că un portar nu poate fi complet fericit la victoria echipei, dacă a încasat două goluri evitabile. Ai trăit vreodată un asemenea moment?
Fotbalul este un sport de echipă. Dacă echipa câștigă, mă pot bucura alături de colegii mei, indiferent de golurile primite. După meci, evident, analizăm greșelile împreună cu antrenorul de portari și lucrăm pentru a nu le mai repeta.
Ce planuri ai pentru viitor?
Mi-aș dori foarte mult să ajung să joc în primul eșalon, să ajung măcar la performanțele atinse de Roli, ba chiar să-l depășesc. În același timp, mi-ar plăcea ca la un moment dat să joc împotriva fratelui meu și să câștig.
