Ionuț Rădescu este un om greu încercat de viață! De-a lungul timpului, tânărul fotbalist s-a confruntat cu mai multe probleme serioase, peste care a reușit să treacă strângând din dinți, doar pentru a face performanță în Liga 1. Cariera sportivului în galben-verde se leagă puternic de actualul antrenor al Mioveniului, Alexandru Pelici, care l-a promovat pe Rădescu la Liga a 2-a și, mai apoi, în Liga 1. 

Pentru CS Mioveni urmează trei meciuri grele, la Botoșani, cu Universitatea Craiova și la Arad. Cum apreziezi aceste ultime meciuri din sezonul regulat?

Într-adevăr, sunt trei partide foarte grele. Avem o deplasare la Botoșani, o echipă foarte bună, care joacă excelent faza ofensivă și practică fotbal de calitate, dar noi ne gândim să scoatem punct sau puncte de aici. Apoi, vom juca acasă cu Craiova, echipă care la începutul campionatului se anunța ca o pretendentă la titlu. Va fi dificil. În fine, încheiem sezonul regulat cu deplasarea de la Arad, unde mergem să ne jucăm șansa. Din aceste ultime trei meciuri vrem minimum două puncte.

Trei meciuri și două deplasări, Botoșani și Arad, de peste 2000 km în total, în decurs de doar șapte zile. Cum mai socotiți zilele de refacere?

Își pot pune amprenta pe evoluții aceste deplasări, pentru că e vorba de kilometri mulți de parcurs în autocar. Noi însă vrem să intrăm în teren capacitați și să scoatem 100% din noi. Importantă este ziua aceea de recuperare, pentru că nu mai ai ce să pregătești, nu mai ai timp. Este foarte importantă refacerea până la ora jocului și sunt sigur că vom găsi soluția cea mai bună.

Cum vezi lupta pentru salvarea de la retrogradare?

Strânsă! Și FC U Craiova joacă un fotbal bun... Șansa noastră este că știm ce jucăm, suntem realiști și cred că ne vom salva. Formăm un grup unit, intrăm în teren și luptăm unul pentru altul să ne realizăm obiectivul. Nu ne interesează ce se întâmplă la alte cluburi, noi vrem să ne facem treaba, nu ne gândim ce se întâmplă cu contracandidatele.

Ai jucat și pe partea stângă și pe partea dreapta, ba fundaș, ba mijlocaș. Unde te simți cel mai bine?

Cel mai bine mă simt mijlocaș dreapta, ăsta este postul de bază. Dar totdeauna m-am pus în slujba echipei, dacă echipei i-a fost bine și mie mi-a fost bine. Când intru în teren, încerc să-mi fac treaba cât mai bine și să dau tot ce pot mai mult să-mi ajut echipa.

Cu FCSB ai jucat foarte bine și ai ieșit accidentat. Cum apreciezi această partidă?

Cu FCSB a fost o evoluție bună a tuturor jucătorilor, nu numai a mea. Echipa, în ansamblul ei, a jucat foarte bine! Și pe mine mă mulțumește această evoluția a mea, am intrat extrem de bine motivat. Din păcate, am avut pe final o mică contractură, la faza dinainte primisem un genunchi pe coapsă, o lovitură oarbă, apoi, la o săritură, mi s-a blocat un pic mușchiul, dar acum mi-am revenit.

Cum au fost începuturile carierei tale?

M-am apucat de fotbal, ca mulți alți copii, la 7-8 ani, la Rucăr, unde m-am și născut și am crescut. La 15 ani, am avut un necaz în familie, am rămas fără tată și, apoi, unchiul meu m-a adus la Pitești și m-am înscris la Liceul Sportiv. Așa am ajuns la juniorii de la SCM, apoi la echipa mare, timp de doi ani. Din Liga a 4-a am promovat în Liga a 3-a și am stat un an în acest eșalon. Apoi am fost la Bradu, un an și jumătate, după care la Urban Titu, tot în Liga a 3-a, cu Rică Neaga antrenor. Am stat și aici un an și jumătate. Am revenit apoi la Bradu pentru încă un an și, mai apoi, am ajuns la CS Mioveni. 

Ți-ai continuat și studiile?

Nu pot spune că am învățat foarte bine, nu eram cel mai deștept la învățătură, dar nici în partea cealaltă nu m-am lăsat dus de val. M-am ținut cu dinții de școală și am continuat studiile până la final. Nu am fost un elev premiant, dar  mi-am terminat școala și, mai apoi, facultatea, în paralel cu fotbalul.

Cum ai ajuns la Mioveni, care este povestea ta?

În 2016, tot domnul Pelici era antrenor. Vreau să-i mulțumesc și pe această cale. Am fost o săptămână în probe și a urmat un meci de verificare. După acel meci, m-a chemat în cantonament, a fost ceva extraordinar, îmi dau lacrimile și acum. Era ultimul meu an de juniorat și prindeam junior la Liga a 2-a. Din acel moment a urmat … munca. Pelici mi-a marcat cel mai mult cariera, am promovat datorită dânsului de la Liga a 3-a la Liga a 2-a și, mai apoi, de la Liga a 2-a la Liga 1. Când m-a luat la Mioveni, la Liga 2, dintre toți cei aflați în probe, doar pe mine m-a oprit .

Spuneai că la 15 ani ai avut un necaz și ai rămas fără tată ...

(Oftează adânc) Și nu numai atât, am avut și multe alte încercări grele. În 2018 am pierdut un unchi, un an mai târziu s-a stins şi sora mamei, iar în luna aprilie a anului trecut, virsului ucigaş, iar aici mă refer la Covid, mi-a răpit-o pe bunica. Avea 73 de ani, nu avea comorbidităţi, era plină de viaţă. Ca un fulger m-a lovit moartea ei. Era suporterul meu înfocat, se uita la toate meciurile. Îi plăcea să merg s-o vizitez şi să-i duc cafea şi pălării. Erau plăcerile ei.

Cum vezi acum, la ceva timp, toate aceste încercări?

Eu mi-aș fi dorit din tot sufletul să fie toți lângă mine și să vadă ce am realizat. Cred că ei mă văd, mă susțin, se roagă pentru mine acolo unde sunt. Era însă mai bine să fie aici, cu mine. Am avut foarte multe pierderi, dar am trecut peste, am învățat să trec peste ele. Viața este imposibil de anticipat, nu știi ce-ți rezervă ziua de mâine.

Când îți vei întemeia o familie?

Nu sunt căsătorit, încă, dar sunt cu iubita mea, Alma, de șase ani. Am planuri de viitor, normal. Suntem de aceeași vârstă, iar eu peste o lună fac 27 de ani.

Pe plan profesional ce îți dorești cel mai mult?

Să fiu sănătos, asta e cel mai important! Așa pot să pun umărul să salvăm echipa anul acesta. Este și obiectivul meu personal, să evoluez cât mai bine, să mai și marchez și să ne salvăm. Fiecare își dorește să ajungă la mai bine, dar dacă putem să salvăm echipa va fi foarte bine pentru toți, e foarte bine și să rămân aici, la Mioveni. Nu vreau să mă gândesc la altceva, pentru că tot timpul viitorul a fost dur cu mine. Nu am îndredere să îmi mai fac alte planuri pentru că întotdeauna au fost date peste cap de întâmplări neprevăzute.

radescu 1