Are peste 250 de meciuri în SuperLigă și peste tot pe unde a antrenat și-a lăsat amprenta. Cei trei ani ca secund al lui Victor Pițurcă la echipa națională au format un tehnician care a lăsat lucruri minunate la toate echipele pe care le-a pregătit ulterior. Vorbim astăzi cu Eugen Neagoe, un fost atacant de marcă al fotbalului românesc, campion și dublu câștigător al Cupei României cu Universitatea Craiova în perioada 1990-1993. Ajuns la 57 de ani, a pornit într-o nouă și extrem de provocatoare aventură a carierei sale: menținerea Gloriei Buzău în SuperLiga României!
A fost o decizie grea aceea de a prelua Gloria Buzău într-un moment nu tocmai fericit?
Nu a fost o decizie grea, pentru că echipele te solicită atunci când le este greu. Foarte rar eşti solicitat la un club dacă echipa merge foarte bine și este în obiectiv. Se întâmplă foarte rar, doar dacă pleacă antrenorul respectiv având o ofertă mult mai bună. În rest, cluburile solicită antrenori şi schimbă antrenori în momentul în care au probleme.
Cum a fost perioada de acomodare la Buzău? Sau nu aţi avut timp de un astfel de răstimp?
Nu mi-o luați în nume de rău, dar nu cunosc foarte multe despre oraş, am avut foarte puţin timp la dispoziţie, m-am ocupat doar de echipă. În afară de stadion şi două supermarketuri în care am intrat, nu am avut alte contacte. Important pentru mine şi pentru club este să redresăm cât mai repede echipa şi asta îmi ia tot timpul.
Care era atmosfera în vestiar la prima întâlnire cu băieţii şi cum este acum, după mai bine de la o lună, de când lucraţi cu ei?
Cred că era foarte apăsătoare, îşi pierduseră încrederea în ei, mulţi, mulţi dintre ei, aşa i-am simţit eu. Acum zic că atmosfera este destul de bună, chiar dacă am pierdut în ultimul meci, la Bucureşti, în faţa FCSB, dar jucătorii şi-au recăpătat încrederea în posibilităţile lor, sunt conştienţi de valoarea pe care o au. Vreau şi le-am cerut să formăm foarte rapid un grup unit. În mare, băieţii încearcă să facă acest lucru, nu am ajuns acolo unde ne dorim cu toţii, mai avem de lucrat la acest aspect, dar suntem pe un drum pe care-l apreciez drept normal.
Ce credeţi că aţi adus în plus la Gloria?
În primul rând, am adus câţiva jucători noi, care, la rândul lor, au adus un plus grupului. Aşa cum spuneam, contează în primul rând încrederea în posibilităţile pe care le au. Apoi, încrederea în mine. Eu am încredere în ei, dar sigur că trebuie să demonstreze de la zi la zi, de la meci la meci, că suntem, aşa cum am spus, pe drumul cel bun.
În lot aveţi jucători cu experienţă, cu personalitate ... Aveţi şi jucători răsfăţaţi, ca să-i numim așa?
Nu, nu, şi nici nu am avut probleme cu jucătorii, chiar dacă au fost şi am antrenat jucători cu personalitate foarte mare, jucători şi capricioşi. Însă întotdeauna am găsit o cale corectă. Ei trebuie să înţeleagă că aici nu suntem să facem pe plac cuiva. Nici ei nu trebuie să-mi facă mie pe plac sau eu de a le face lor pe plac. Trebuie să înţeleagă că aici suntem să obţinem rezultate şi echipa să rămână în SuperLigă. Şi vom face tot ce depinde şi de mine, de staff-ul meu, ca împreună cu jucătorii şi oamenii care conduc acest club şi, bineînţeles, cu suporterii, pentru că fără suporteri este foarte, foarte greu. Dacă aceştia vor fi lângă noi, vom reuşi să îndeplinim acest obiectiv!
În aceste condiţii şi privind istoricul echipelor antrenate până acum, putem spune că antrenorul Eugen Neagoe este “constructorul salvării de la retrogradare”, aşa cum aţi fost numit într-un interviu acordat recent în presa locală?
OK, am avut situaţii de acest gen! Şi la Pandurii am trecut printr-o perioadă similară, dar am reuşit să formăm o echipă foarte bună. La Iaşi la fel, la Sf. Gheorghe la fel, mai ales în primul an când echipa era într-o situaţie aproape asemănătoare şi am reuşit să terminăm pe locul trei în play-out şi în următorul an să intrăm în play-off. La “U” Cluj, când am mers, avea doar două puncte şi am reuşit să redresăm echipa. Chiar dacă am plecat eu în iarnă, echipa urcase deja în clasament, nu mai era acolo unde o găsisem. Da, au fost mai multe perioade de acest gen în cariera mea.
