A preluat echipa de la Liviu Ciobotariu într-un moment dificil, dar victoria categorică din ultima etapă, 4-1 cu FC Argeș, pare să fi readus încrederea pe malul Cibinului. Are meritul de a se fi înhămat la un car pe care mulți specialiști s-au grăbit să-l categorisească drept imposibil de urnit din nisipurile mișcătoare ale retrogradării.
Eugen Beza, născut pe 1 iunie 1978, la Sibiu, a jucat în ligile inferioare pentru Viromet Victoria, Inter Sibiu, Minaur Zlatna, FC Sibiu, CS Otopeni, FCM Câmpina, Forex Braşov, Măgura Cisnădie şi Voinţa Sibiu. Cu Voinţa a reuşit promovarea pe prima scenă în 2011 şi a evoluat 28 de meciuri în sezonul 2011-2012 al Ligii 1.
A fost antrenor secund La FC Hermannstadt încă din sezonul 2016-2017, debutul ca principal în Liga 1 bifându-l în ediţia 2019-2020, când a condus echipa, ca intermediar, în partida din 7 octombrie 2019, Astra - FC Hermannstadt 0-0.
Ce s-a schimbat odată cu trecerea de la postul de secund la cel de antrenor principal?
Responsabilitatea, în primul rând. Asta a crescut! Sunt conștient că soarta echipei stă acum și în mâinile mele, iar această îndatorire mă face să fiu mult mai responsabil, atât ca om, cât și ca profesionist. Privesc lucrurile, cum spuneam, cu infinit mai multă atenție.
Ce calități v-au inspirat/ transmis antrenorii cu care ați lucrat în trecut?
Toți antrenorii cu care am lucrat sunt niște oameni deosebiți. Sunt specialiști foarte buni ai Ligii 1. Cred că, probabil, cea mai mare influență am avut-o de la Alexandru Pelici, pentru că ne leagă și o relație de prietenie de lungă durată, care se păstrează și acum, în prezent. L-am avut pe Mister atât ca antrenor, cât și coleg de staff. De la fiecare antrenor am învățat multe lucruri utile, Vasile Miriuță, Costel Enache … Am avut o relație foarte bună cu dl Eugen Neagoe, de la dl Ruben Albes am prins lucruri interesante din metodele spaniole de antrenament, iar cu dl Liviu Ciobotariu sunt și în prezent într-o relație de prietenie.
Care a fost cel mai greu moment pe care l-ați trăit la FC Hermannstadt?
Meciul cu Dunărea Călărași, cu două sezoane în urmă. Unul decisiv atunci pentru echipa noastră. Cu câteva secunde înainte de final, eram retrogradați. Dunărea a înscris pe final, iar totul a devenit negru, fără viitor. Am suferit foarte mult, iar acele momente m-au marcat. Nu le voi uita toată viața!
Care este modelul dvs în antrenorat, atât din punct de vedere tactic cât și al charismei, comunicării, imaginii?
Nu aș putea să spun că am un idol sau un model în antrenorat. Studiez mulți antrenori, nu numai unul și asta pentru că sunt de părere că nu te poți inspira de la o singură figură. Nu poți avea un singur model! Spre exemplu, îmi place Jurgen Klopp pentru modul în care motivează jucătorii de la Liverpool! Eu nu am însă ”uneltele” pe care le are Jurgen Klopp în demersurile sale... Încerc să iau de la fiecare cele mai bune aspecte, toate lucrurile bune, iar prin acumulări să îmi formez o filosofie proprie de a antrena.
Unde vă vedeți la finalul acestui sezon, dar și în sezonul următor?
Sunt foarte optimist. În momentul în care am preluat echipa, mulți au zis că sunt nebun. Alții, în schimb, au mare încredere în mine, iar asta mă responsabilizează și îmi oferă încredere . Mă face să gândesc pozitiv și realist în egală măsură. Dacă vom reuși să salvăm echipa, probabil că voi continua ca antrenor principal la FC Hermannstadt. Îmi doresc asta foarte, foarte mult! Îmi doresc să am un nou contract cu Hermannstadt la nivel de Liga 1. Ținând cont că anul viitor va fi gata și stadionul la Sibiu, acest fapt va fi o împlinire totală pentru echipa noastră, dar și pentru mine ca om și tehnician. Iubesc Sibiul, locul unde am fost format ca fotbalist și unde am jucat ani de zile. Respect fanii sportului, pe toți suporterii acestei echipe și sunt convins că împreună vom putea să realizăm ceva special în viitor, fiindcă orașul nostru merită acest lucru!
