Eric de Oliveira Pereira s-a născut pe 5 decembrie 1985 în Nova Iguacu, Brazilia și a debutat în Liga 1 pe 27 iulie 2008, în partida Gaz Metan Mediaș – Oțelul Galați 2-2. Are 11 sezoane pe prima scenă la Gaz Metan, Pandurii și Viiitorul, în care a adunat 222 de meciuri și a marcat 66 de goluri, cele mai multe dintre toți strănii care au evoluat vreodată în România! După ceva ani se reîntoarce la Mediaș, locul în care s-a născut a doua oară.
Cu ce gânduri ai revenit la Gaz Metan? Care sunt planurile tale?
Revin cu gânduri bune! Au trecut patru ani de când am fost ultima dată aici. Fiind un jucător care de fiecare dată a dat tot ce a avut simt că mai am ceva de oferit, aici, la Mediaș și am acceptat această provocare. Valentin Iordănescu m-a chemat, dorința mea de a reveni acasă era mare, ca să stau lângă copii, lângă familie, pentru ei am venit, dar și pentru mine, deoarece mai am multe de arătat tuturor. Că sunt același Eric care a venit cu mai mulți ani în urmă la Mediaș! Cu siguranță, am planuri mari, vreau să ajut echipa în acest sezon și să vedem ce va urma.
Ți-era dor să îmbraci din nou tricoul Gazului Metan?
Cu siguranță, oriunde am fost plecat am urmărit meciurile lui Gaz Metan, m-am bucurat atunci când băieții au intrat în play-off. Copiii mei m-au întrebat dacă am semnat, dacă voi semna și uite că am realizat acest lucru. Acum va începe o poveste pentru ei, pentru că își vor da seama ce înseamnă Mediașul pentru mine și, probabil, și eu pentru Mediaș.
Ți-ai stabilit un obiectiv personal acum? Câte goluri ai vrea să mai marchezi la Gaz Metan?
Bineînțeles! Dacă nu mă înșel, eu sunt cel mai bun golgheter al clubului în Divizia A și aș vrea să mai marchez. Având în vedere faptul că am devenit cel mai bun marcator străin din Liga 1, până să mă las de fotbal mi-aș dori să mai dau cel puțin 10-15 goluri. Contează foarte mult că am ales să vin acasă. În primul rând, vreau să mă pun pe picioare din punct de vedere fizic, pentru că mi s-a dat încredere, mi s-a arătat că sunt dorit, iar asta contează cel mai mult pentru mine. Atunci când voi fi fizic și mental 100%, atunci cred că voi putea ajuta echipa.
Care este persoana căreia trebuie să îi mulțumești cel mai mult pentru destinul tău de fotbalist în România?
Nu există o singură persoană. În primul rând oamenii care m-au găsit în Austria, cu siguranță Ioji Biro, Gicu Albotă și Mihaela Biro. Sunt cele trei persoane care au venit după mine în Austria și, cu siguranță, mi-au schimbat viața. În momentul în care m-au ales pe mine, viața mea s-a schimbat. Apoi au fost multe alte persoane, precum Cristi Pustai, care mi-a acordat încredere aici și Zoli Iasko, cel care i-a făcut pe cei trei să meargă în Austria.
Care a fost cea mai mare bucurie din cariera ta de până acum?
Golul cu Fiorentina a fost un moment foarte plăcut din viața mea, dar cel mai important a fost golul din finala Cupei României. M-am ținut de promisiunea făcută copilului meu, după ce la o altă finală, din Cupa Ligii, cu Pandurii am pierdut împotriva celor de la Steaua, iar eu, plângând, am spus că într-o zi o să îi pun o medalie de campion la gât copilului meu. Între timp, a venit și al doilea copil și am reușit să le dau medalia amândurora.
