Darius Olaru este numele aflat în aceste zile pe buzele tuturor specialiștilor și a unei importante părți a presei de specialitate. ”Cel mai în formă mijlocaș din Liga 1”, ”Numărul 1 de la FCSB”, ”Titular la echipa națională” sunt doar câteva dintre aprecieri. Născut pe 3 martie 1998, la Mediaș, a debutat în prima ligă la doar 18 ani și cîteva luni (19 septembrie 2016, Astra – Gaz Metan 0-2). După patru sezoane la echipa din orașul natal, a fost transferat de FCSB adunând, în total, 173 de meciuri cu 21 de goluri marcate și 19 pase decisive!
FCSB este clubul cu cei mai mulți suporteri din România. Ce ai simțit când ai semnat?
În primul rând, a fost un vis îndeplinit pentru că am venit la cel mai iubit club din România. Apoi, emoție și determinare pentru că făcusem pasul la o echipă cu alte obiective, cu alte așteptări.
Nu a fost București-ul o nucă foarte tare pentru un tânăr fotbalist venit din provincie?
Adevărat, mi-a fost greu la început, dar m-am acomodat destul de repede. Consider că sunt un om obișnuit, modest și serios, iar venirea la București nu m-a schimbat și nu mă va schimba într-un fel sau altul.
Care au fost reperele tale sportive până să ajungi la FCSB?
Îmi doresc să joc într-un campionat puternic, cred că ăsta ar fi reperul meu. Sunt conștient că mi-ar fi fost greu să fac acest pas de la echipă precum Gaz Metan Mediaș și de aceea cred că transferul la Steaua (n.n. FCSB) a fost un pas foarte important în cariera mea.
Fostul tău coechipier de la Gaz Metan Mediaș, Dumitru Cardoso, spunea, mai demult, că jucătorii care l-au impresionat cel mai mult au fost Ezequiel Lavezzi și, mai apoi, chiar tu, fiind, pe atunci, foarte tânăr. Mulți alți fotbaliști, cu mai mare experiență, și alături de care ai jucat, au făcut aprecieri asemănătoare. Cum te simți când auzi asemenea păreri?
Mă bucur că munca mea este apreciată și vreau să le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut și m-au ajutat cu sfaturi și îndrumări.
Gheorghe Hagi, cel mai mare fotbalist român din toate timpurile, vorbește de ”optari”, ”decari” etc. Unde te vezi într-o asemenea alegere?
(Zâmbește) Dacă mi-ați fi pus în urmă cu mai mulți ani această întrebare, aș fi răspuns fără ezitare că sunt un ”decar”. Acum, cred că aș fi mai dregrabă ”optar”, pentru că am învățat între timp și să-mi ajut echipa pe faza defensivă. Cred că am devenit, mai degrabă, un jucător ”box to box”.
Ai trecut printr-o perioadă dificilă, post Covid. Nu te-ai temut, când ai intrat din nou în teren, că poți strica impresia bună pe care o aveau suporterii despre tine?
Nu, nu m-am temut. Știam că dacă încep din nou să mă pregătesc din punct de vedere fizic și odată cu trecerea timpului o să-mi recapăt rapid nivelul.
Echipa națională este echipa națională. Cum vezi implicarea ta viitoare în acțiunile / jocurile ei?
Echipa națională este visul oricărui copil care face fotbal! Îmi doresc foarte mult să fiu acolo, însă pentru asta e nevoie de multă muncă și constanță în evoluții.
Care este cea mai frumoasă amintire / întâmplare din fotbal?
Aș putea spune turneul final de la U-21, când am ajuns până în semifinale și singurul trofeu câștigat de mine până acum, cel cu Steaua (n.n. FCSB), Cupa României.
Dar cea mai puțin plăcută?
Cred că ce mai neplăcută experiență a fost eliminarea din grupe, anul trecut, la Euro U-21. Când am reușit rezultate bune, cu adversari foarte tari, dar nu am izbutit totuși să ne calificăm în faza următoare.
Care ar fi campionatul care crezi că ți se va potrivi cel mai bine după ce vei pleca din CASA Pariurilor Liga 1?
Ca stil de joc, cred că cel spaniol, deși îmi place foarte mult și campionatul englez. Înainte de a vorbi totuși de o plecare, mi-aș dori foarte mult să câștig titlul cu numărul 27 din istoria clubului! Am ales numărul pe care îl port pe spate cu gândul la acest lucru și ar fi, cu siguranță, o mare bucurie. Și un vis devenit realitate!
