Dan Sîrbu s-a născut pe 22 aprilie 2003, la Galați. Măsoară 1,84 m și evoluează pe posturile de fundaș central sau mijlocaș la închidere. Duminică, 27 februarie, pe Arena Națională, a devenit cel de-al 53-lea fotbalist pe care Academia Gheorghe Hagi l-a promovat în prima ligă a României. S-a întâmplat în minutul 72 al partidei FCSB – Farul Constanța 0-2.
Felicitări pentru debutul în Liga 1. Ce ai simțit atunci, cum te simți acum?
Mulțumesc frumos, am aștept mult acest moment. Vreau să-i mulțumesc domnului Hagi că mi-a oferit această șansă și vreau să-i demonstrez că nu s-a înșelat, și că merit cât mai multe minute în acest sezon. Trebuie să recunosc că am avut emoții, eram pe cel mai mare stadion al țări, atmosfera era grozavă ... În plus, era un meci important, pe care eram obligați să-l câștigăm. Da, am avut emoții, dar bucuria a fost mai puternică decât emoțiile. Sunt fericit că am debutat!
La ce vârstă ai ajuns la Academia Gheorghe Hagi, ți-a fost vreodată greu? Părinții tăi au făcut și ei sport de performanță?
Am ajuns aici la 14 ani. La început mi-a fost puțin greu departe de casă, recunosc. Important e că m-am acomodat repede și am intrat în ritmul de pregătire și școală. Fotbal a fost visul meu dintotdeauna, asta vreau să fac și voi face. Așa că nu am suferit deloc. Nu, nici părinții mei și nimeni din familia mea nu a făcut sport de performanță.
Cum a fost impactul cu primul eșalon și cum apreciezi diferența față de cele în care ai evoluat în Liga a 3-a, la juniori?
V-am mai spus, am avut emoții doar până am intrat pe gazon. În prima ligă ritmul este mult mai ridicat. Și calitatea jucătorilor este mult superioară. Fără să par lipsit de modestie, cred că însă mă voi descurca bine. Pentru mine o fost o onoare să pot debuta, știu că domnul Hagi alege foarte atent jucătorii care pot evolua la prima echipă, trebuie acum doar să-i demonstrez că nu s-a înșelat nici în privința mea, cum nu a făcut-o cu niciunul dintre băieții de la Academie, cărora le-a acordat șansa de a juca atât de tineri la cel mai înalt nivel.
Te-ai gândit și cum ar fi să marchezi pentru Farul Constanța?
Asta e mai greu să o fac, postul nu mă prea ajută, iar eu muncesc gândindu-mă să prind cât mai multe minute, nu neapărat să înscriu.
Ce ai simțit după victoria cu FCSB?
Vă dați seama, toți băieții am fost foarte bucuroși, atmosfera în vestiar a fost extraordinară. A fost o victorie pe care ne-am dorit-o foarte tare, pentru care am muncit serios și care ne-a dat posibilitatea să mai sperăm la calificarea în play-off. Suporterii noștri au fost extraordinari și ne bucurăm că am reușit să ne bucurăm și alături de ei. Le mulțumim încă o dată, ei ne dau foarte multă energie.
Ai avut un model de fotbalist preferat, ai vreo echipă preferată?
Idolul meu, de mic copil, a fost Cristiano Ronaldo, chiar dacă nu evoluez pe postul lui. E un model de profesionalism pe care mi-am propus să-l copiez și să-l urmez. Sper să și reușesc, Doamne ajută! Pe postul meu, fundaș central, îmi place mult Sergio Ramos, iar Real Madrid este echipa mea preferată. După Farul, bineînțeles!
