Cristiano Bergodi, noul antrenor al echipei Sepsi OSK Sf. Gheorghe, a împlinit pe 14 octombrie vârsta de 57 de ani. De-a lungul carierei, el a antrenat mai multe echipe în România și, potrivit spuselor sale, peste tot s-a adaptat foarte repede. El se autocaracterizează drept un om bun, neranchiunos, credincios și susține importanța ca un jucător să aibă dorința de a învăța în permanență, indiferent de vârstă.
Ați declarat că ați urmărit campionatul din România și în perioada cât ați stat în Italia, deci și jocurile echipei noastre. A trecut mai mult de o lună de când ați devenit antrenorul Sepsi OSK, ați găsit aici elemente-supriză la care nu v-ați fi așteptat?
În general, nu au fost surprize. Echipa are maxima disponibilitate de a munci, de a implementa ideile mele. Am găsit un grup unit, jucătorii au ambiția de a obține rezultate. Când am ajuns la Sepsi OSK, moralul echipei nu era unul foarte bun din cauza rezultatelor și atunci a fost nevoie să vorbesc cu jucătorii, să le insuflu încredere că pot face performanță. E mult de muncă, dar un antrenor trebuie analizat după două-trei luni și atunci eu am fixat ca punct de reper pauza de iarnă.
Înainte să începeți munca la Sepsi OSK, ce știați despre orașul Sfântu Gheorghe?
Am mai fost și înainte în Sfântu Gheorghe, ca antrenor al altor echipe, am jucat atunci pe stadionul Municipal. Știam această zonă, știam că majoritatea populației este de etnie maghiară. Am venit în România în urmă cu 16 ani, am lucrat la Iași, Cluj, București, Craiova sau Târgu Mureș și peste tot m-am adaptat foarte repede, deci sunt sigur că și aici se va întâmpla la fel.
Ați reușit să vizitați orașul?
Sincer, încă nu am avut încă timp. M-am dus doar într-o seară în centru. Sunt un om credincios și m-am oprit la biserica catolică, care se află în Parcul Central. Era închisă atunci, dar am spus o rugăciune, după care m-am dus acasă.
Ați încercat gastronomia locală?
Da, am reușit să gust, este diferit față de bucătăria română. Am mâncat și gulaș, și îmi place, dar așa cum am mai spus eu mă adaptez foarte repede, chiar și la capitolul mâncare.
Vă preocupă cum vă vede echipa?
Normal, este un lucru important să existe o relație bună între antrenor și jucători. Este important ca și jucătorii să cunoască cât mai repede caracterul antrenorului. Contează și stilul de joc pe care îl imprimă un antrenor, dar și caracterul omului.
Care sunt principalele calități care vă definesc?
Consider că sunt un om bun, nu sunt ranchiunos și chiar dacă îl cert pe un jucător, în câteva minute îmi trece supărarea. Am fost jucător și atunci știu cum gândesc ei. Nu suntem cu toții la fel, fiecare avem plusuri și minusuri, avem momente bune și mai puțin bune, iar atunci eu trebuie să fiu un fel de frate mai mare pentru ei, să purtăm un dialog permanent.
Cum poate un antrenor să câștige încrederea jucătorilor?
Un antrenor trebuie să știe fotbal, jucătorii te simt imediat dacă ai lacune în acest sens. La fel, sunt foarte importante relațiile umane cu jucătorii. Stăm foarte mult timp împreună și atunci antrenorul trebuie să se comporte, cum am mai spus, ca un frate mai mare cu ei. Nu sunt un antrenor dur, ci consider că jucătorul trebuie respectat chiar dacă uneori greșește. Cu toții greșim, chiar și antrenorii, iar dacă un jucător repetă aceeași greșeală prefer să-i explic de mai multe ori, iar la un moment dat tot va înțelege.
Cum ar arăta jucătorul perfect în viziunea dumneavoastră?
Nu cred că există jucătorul perfect. Cel mai important este ca un jucător să aibă dorința de a învăța în permanență, indiferent de vârstă. De asemenea, este foarte important ca el să pună pe primul plan echipa, și nu persoana lui.
Dacă ați fi jurnalist, ce întrebare i-ați adresa antrenorului Cristiano Bergodi?
(Zâmbește) Cred că l-aș întreba: „Când o să câștigi un titlu în România?”. În 2005, am venit prima oară în România, am antrenat aici echipe foarte bune, am fost și foarte aproape de titlu cu Craiova. Am ajuns la o maturitate ca antrenor, studiez, citesc foarte mult și mi-aș dori ca să câștig și un titlu. Cred că se pot face lucruri foarte bune la Sepsi OSK, dar este nevoie de răbdare. Am întâlnit oameni serioși aici, consider că relația va fi una foarte bună cu conducerea și împreună putem dezvolta acest club din punct de vedere sportiv.
Aveți un tricou de joc la care nu ați renunța niciodată?
Da, am unul care este foarte apropiat de sufletul meu. Este un tricou de joc de la Lazio. În Italia, prima oară în 1996, a fost inscripționat și numele jucătorului pe spatele tricoului, iar aceasta este primul tricou pe care apărea numele Bergodi. Am ales numărul 20 fiindcă atunci când Italia a câștigat Campionatul Mondial în Spania îmi plăcea foarte mult de Paolo Rossi, Pablito, și el juca cu numărul 20.
În final v-aș întreba: care a fost cel mai mare vis al copilului Cristiano Bergodi?
Cel mai mare vis al meu a fost să ajung fotbalist. De mic copil, capul meu era doar la fotbal și îmi doream să ajung să joc în Serie A, iar acest vis al meu s-a adeverit. Am reușit să joc multe meciuri în Serie A, am trăit momente extraordinare ca jucător și pot să spun că sunt om norocos că am avut și am o meserie care îmi place. Din păcate, mulți oameni nu au acest noroc de a avea o meserie pe care s-o practice cu plăcere.
