Carlo Roberto Casap s-a născut pe 29 December 1998, la Timișoara, dar este un produs sută la sută al Academiei Gheorghe Hagi. Fostul component al loturilor naționale U-17, U-18 ȘI U-21 are în palmares un titlu de campion național cu Viitorul / Farul în 2017, Cupa României și Supercupa în 2019, cu aceeași echipă. Din păcate, un șir de accidentări i-a încetinit parcursul preconizat de specialiști și suporteri. A fost împrumutat în sezonul trecut la Concordia Chiajna și rechemat la Farul, la începutul acestei ediții de campionat. Încet-încet, Carlo Casap revine, cu multă muncă și răbdare, același fotbalist încântător de la mijlocul terenul. Caracterul său deosebit l-a ajutat să treacă peste aceste încercări grele și să redevină ”optarul” pe care marele Hagi se poate oricând baza.
Înaintea începerii actualei ediții a Superligii României ai declarat că Farul se va bate la una dintre pozițiile fruntașe. Pe ce te-ai bazat atunci?
(Zâmbește) Pe forța grupului! Am format aici o familie, cred că avem o echipă puternică și aceasta este principala noastră calitate. M-am bucurat că m-am întors la Constanța, îmi doream foarte mult să joc din nou aici, mă bucur de fiecare minut pe care-l prind în teren și cred că suntem, împreună, pe un drum bun.
Moralul este foarte bun acum și fiecare jucător care vrea să intre pe teren își dorește să fie titular. Nu te sperie această concurență?
Da, așa e. Avem un lot numeros și cred că această competiție între noi este foarte bună. Avem valoare individuală și important este că cine intră pe teren își face face treaba excelent. Astfel, demonstrăm de la meci la meci că avem valoare și la nivelul grupului / echipei.
Aveți o singură înfrângere în campionat, împotriva Universității Craiova, în etapa a 9-a ...
Da, din păcate am pierdut acel meci. Eu chiar am crezut atunci că vom câștiga. A fost ca un duș rece pentru noi. Important e că am reușit să trecem repede peste acel șoc, să ne mobilizăm și sunt foarte fericit că am reușit să ne ridicăm, să continuăm cu o serie de rezultate bune.
Ai reușit chiar să marchezi un gol, în partida cu UTA (n.n. etapa a 12-a, Farul – UTA 2-0). Ce ai simțit atunci?
M-am bucurat enorm, atât pentru golul pus în slujba echipei, cât și pentru faptul că am spart gheața, ca să zic așa, marcând în sfârșit după o lungă perioadă. Mi-au lipsit meciurile oficiale. Sper să am cât mai multe astfel de momente, nu numai goluri, și pasele de gol sunt la fel de importante. Victoriile echipei sunt, însă, cele mai importante!
Farul continua promovarea foarte tinerilor jucători. Cum crezi că se vor adaptat rigorilor unei competiții mult mai dure decât cele în care au evoluat până acum?
Mă bucur pentru ei și pentru viitorul clubului. Mulți dintre ei au fost cu noi în cantonamentele de pregătire și toți au calitate. Mister știe cel mai bine pe cine să promoveze, avem în spate o Academie puternică, din care provin și eu. Sunt convins că toți cei care vor mai face acest pas în față o vor face cu brio.
Simți vreo diferență între partidele cu echipele din părțile opuse ale clasamentului?
Pentru mine nu este nicio diferență. Eu cred că în campionatul României echipele sunt aproximativ de aceeași valoare, diferența o faci cum te mobilizezi și mai trebuie să intri concentrat în teren. Apar unele momente când poți face diferența prin realizări personale, dar, repet, cel mai important e să rămâi concentrat pe toată perioada jocului.
Ce alte sporturi ai fi putut practica dacă nu ar fi fost fotbalul?
Sunt bun, cred, la multe sporturi, mă pliez relativ repede pe orice sport. Îmi place foarte mult tenisul de câmp, dar hobby-ul meu este ... pescuitul. Mă ajută să mă relaxez.
Dintre foștii și actualii coechipieri ai vreun adversar redutabil la tenis?
Mai joc cu Artean, jucam și cu Dobrosavlevici, cu Ghiță când erau la noi ... Când eram mai mici, la Academie, mergeam la tenis cu Ianis (n.n. Hagi), cu Kilyen (n.n Szabolcs). Avem însă enorm de învățat la acest sport.
Suporterii revin în număr tot mai mare în tribune. Nu simți o presiune suplimentară?
Să vă spun un secret. Mie, când eram mic, îmi plăcea să fiu copil de mingi. Să simt atmosfera din teren alături de echipa mare. Încă de atunci mă bucuram să văd mulți oameni în stadion, la fel se întâmplă și acum. Când joci cu stadionul plin te simți un fotbalist împlinit. Evident, și mai bine este atunci când ei sunt suporterii tăi și de aceea ne bucurăm, toată echipa, că sunt alături de noi, cu forța lor care ne împinge de la spate. Le mulțumim pentru dragostea și suportul lor!
