Bogdan Alexandru Mitrea s-a născut pe 29 septembrie 1987, la Cluj. A început fotbalul la Universitatea și s-a format la Academia Gheorghe Hagi. În 2016, s-a transferat în Italia, la Ascoli, iar după o scurtă perioadă la FCSB, a semnat contracte, rând pe rând, cu AEL Limassol, Doxa Katokopias și Spartak Trnava. În urmă cu doi ani, a ales Sepsi OSK Sf. Gheorghe, pentru care a jucat 78 de partide, a marcat 11 goluri (chiar dacă este apărător central!) și a câștigat două trofee (n.n. Cupa și Supercupa României). Universitatea Craiova l-a achiziționat pe parcursul acestei ediții de campionat și pare să joace la ”campioana unei mari iubiri” dintotdeauna.
Bogdan, ocupi prima poziție în topul indexului InStat din România. Cum te face să te simți acest lucru?
Da, sunt la curent cu acest aspect și, sincer să fiu, mă bucur foarte mult că am atins borna aceasta, chiar dacă nu am ajuns nici măcar la jumătatea campionatului. Reprezintă clar o încununare a muncii mele, însă nu pot să nu menționez și faptul că mare parte a prezenței mele în top se datorează și colegilor mei, prin jocul colectiv. În orice caz, pentru mine, cel mai important în acest moment este grupul și ne dorim să începem să legăm victoriile, fiindcă avem mare nevoie.
Ești deja de o lună și jumătate în Cetatea Băniei. Cum te-ai acomodat până în acest moment?
Mă consider un fotbalist cu experiență și am evoluat pentru multe echipe pe parcursul carierei mele de jucător. Deci, m-am acomodat foarte bine la Craiova, toți colegii m-au primit așa cum m-am așteptat și, pe măsură ce trece timpul, îmi conturez din ce în ce mai bine ideea că am optat excelent atunci când am ales Știința. Clubul este organizat într-un mod profesionist, cum de altfel am și auzit de la alte persoane din lumea fotbalului, așa că nu e o surpriză. E plăcut să fii înconjurat în permanență de oamenii din club, fie că vorbim de cei din partea administrativă sau de cei din zona tehnică, fiindcă te ajută cu orice problemă ai avea. Referitor la orașul în sine, abia de ceva timp încoace am reușit să-l descopăr. Ies des la plimbare cu familia și e un oraș animat, în care se simte faptul că oamenii de aici respiră fotbal zi de zi.
Ce impresie ți-au lăsat suporterii Științei?
Din punctul meu de vedere, sunt printre cei mai pătimași din România. Cum v-am zis și mai devreme, oamenii de aici trăiesc cu fotbalul, se hrănesc cu el. Pentru un fotbalist e mult mai ușor să joace atunci când știe că are un asemenea public, care îl susține în număr mare și pe Stadionul „Ion Oblemenco”, dar și în toate deplasările pe care le are. Le mulțumim pe această cale și sperăm să fie așa cum sunt ei întotdeauna. Noi vom da totul pentru ei, pentru Știința!
Care sunt principalele tale hobby-uri?
Chiar dacă fotbalul îmi ocupă foarte mult din timp, așa cum este și normal de altfel, încerc să am un echilibru în viața mea personală. Dincolo de antrenamente, cantonamente și meciuri, îmi place să îmi petrec restul timpului alături de familia mea și să fiu cât mai prezent în viața fiului meu, Milan. De fiecare dată când reușesc să marchez, dedic reușita fiului meu, care mă urmărește de fiecare dată. Pot spune că acesta reprezintă un moment special din viața mea, știind că Milan e mândru de mine.
