Bernd Storck s-a născut pe 25 ianuarie 1963, la Herne, în Germania. Ajucat pentru VfL Bochum și Borussia Dortmund, fiind de șapte ori selecționat în naționala Germaniei. Are 170 de meciuri în 1. Bundesliga și opt goluri marcate.
Ca antrenor, a fost, rând pe rând, secund la VfB Stuttgart, Hertha Berlin, VfL Wolfsburg, Partizan Belgrad și Borussia Dortmund. Și-a început cariera de manager la Almaty, devind, mai apoi, selecționerul Kazakhstan-ului. Am mai pregătit, timp de doi ani, echipa națională a Ungariei (2015 -2017), iar mai apoi a fost antrenor principal la Excel Mouscron, Cercle Bruges, DAC Dunajska Streda, Racing Genk, Eupen și Kortrijk.
Când a început dragostea dumneavoastră pentru fotbal?
Trebuie să ne întoarcem cu mult timp în urmă, în copilărie, când aveam șase ani. În perioada respectivă, părinții mei m-au învățat că trebuie să fiu bun la școală și apoi pot merge să joc și fotbal, că trebuie să muncesc foarte mult pentru asta. Mai târziu, când aveam 12 ani, pentru că învățam bine la școală, am primit permisiunea de la părinți ca să practic fotbalul la un club de fotbal. Acest club se numea Boele-Kabel. Pe urmă m-am întors în orașul meu natal, și am jucat la Westfalia Herne, un club foarte cunoscut din vestul Germaniei. Și apoi, mai târziu, am mers la VfL Bochum. Acolo am jucat la tineret, după care și la prima echipă, iar de aici am ajuns în prima ligă, în Bundesliga, la Borussia Dortmund.
Cum v-ați descrie ca jucător de fotbal? Ce fel de fotbalist ați fost?
Când eram tânăr jucător, am fost atacant, am marcat multe goluri, iar mai târziu am jucat și ca mijlocaș. În momentul în care am devenit fotbalist profesionist, jucam deja ca apărător dreapta și central. Dacă ar fi să mă descriu în câteva cuvinte, atunci aș spune că am fost un fundaș destul de dur, puternic, dar și corect. Este întotdeauna dificil să te descrii, însă ceea ce vă pot spune este faptul că am fost foarte disciplinat pe teren. La fel a fost și mai târziu, oriunde am lucrat, mi-am îndeplinit sarcinile cât de bine am putut.
Ați jucat 146 de meciuri la Borussia Dortmund. Cum vă amintiți acea perioadă?
Cred că pe niciun alt stadion nu ai acel sentiment că „al 12-lea jucător” este în spatele tău, pentru că terenul este foarte aproape de tribune, care sunt pline de suporteri. A fost un sentiment extraordinar. Suporterii întotdeauna au reprezentat un ajutor în joc, te împingeau de la spate atunci când scorul era strâns sau adversarul conducea. A fost o atmosferă incredibilă, nu-ți puteai auzi propria voce pe teren.
Este mai greu să fii antrenor sau jucător?
Trebuie să spun că, în calitate de jucător, trebuie să te concentrezi doar pentru tine, să te pregătești cât mai bine pentru meci, în schimb ca antrenor ai multe lucruri de făcut, ești și manager. Nu ești responsabil doar pentru jucători, ci și pentru întregul tău staff, pentru departamentul medical, trebuie să gestionezi totul pentru a avea succes, pentru a aduce echipa la nivelul dorit. Cred că munca unui antrenor este mult mai mare și mai intensă decât a unui jucător, ai mai multe responsabilități, dar este o muncă grozavă, cu toate că ziua ta începe dimineața și se termină seara.
Acum când vorbim, sunteți deja de două luni aici, la Sepsi OSK. Ați găsit ceea ce vă așteptați?
Da, totul a fost conform așteptărilor, avem un stadion frumos, suporterii sunt de top. Am fost foarte bine primit de către toată lumea, mă simt foarte bine la Sepsi OSK și încerc să fac o treabă bună aici, ceea ce, evident, implică și anumite schimbări. Ca antrenor nou, ai propriile tale idei, filosofia ta de joc și trebuie să-i convingi și pe jucători de stilul tău de lucru, dar cred că deja încep să se vadă rezultatele muncii comune. Sunt fericit să lucrez aici, în cadrul acestui club, avem totul la dispoziție pentru a lucra profesionist.
Aveați informații despre club înainte de asta?
Da, am vorbit cu conducerea, cu președintele clubului despre asta, dar m-am și documentat. Am văzut ce s-a întâmplat aici în trecut, cât de multe succese a înregistrat clubul în decursul anilor, am văzut și stadionul. Am fost pregătit atunci când am ajuns aici.
Cum vedeți fotbalul românesc?
La început am fost un pic surprins, pentru că am crezut că fotbalul românesc este mai defensiv. În schimb, am observat că multe echipe pornesc atacul de la portar, încercând astfel să găsească o soluție pentru a aduce jucătorul în joc și nu acest „kick and rush”. Competiția este intensă, echilibrată, este o mare provocare, dar îmi place să fiu aici, și îmi place că cele mai multe echipe vor să joace fotbal.
Cum este Bernd Storck zi de zi? Ce face în timpul liber, de exemplu?
În general sunt, cum să vă spun, un dependent de muncă. Vreau să-mi îmbunătățesc echipa, vreau să-mi îmbunătățesc mediul, lucrurile din jurul meu pentru a avea succes. Astfel că, în momentul de față, nu am prea mult timp liber, dar atunci când am, încerc să-l petrec alături de familie. Iar dacă vorbim de hobby-uri, în trecut jucam tenis, dar, din păcate, nu mai pot fiindcă am avut unele probleme cu genunchiul. De asemenea, îmi plac sporturile cu motor și uneori, în vacanță, merg cu mașina mea pe pistă.
