Attila Hadnagy reprezintă pentru Sf. Gheorghe ceea ce reprezintă Sorin Cârțu pentru Craiova, o instituție vie a fotbalului din această urbe. Născut pe 8 septembrie 1980 în micuțul oraș transilvănean, a început fotbalul la juniorii echipei locale. A debutat în prima ligă pe 26 iulie 2008, în partida FC Brașov – Unirea Urziceni 1-0, iar primul gol l-a marcat în 28 august, în FC Brașov – CS Otopeni 2-0.
În cinci sezoane la Brașov, trei la FC Botoșani și două la Sepsi OSK, Attila Hadnagy a adunat 224 de meciuri, a marcat 41 de goluri și a dat 15 pase decisive.
Dacă cineva vă spunea în copilărie că veți ajunge un fotbalist cu peste 200 de meciuri în prima ligă, l-ați fi crezut?
Nu știu dacă l-aș fi crezut, dar mi-am dorit foarte mult să ajung să joc în Liga 1! Asta m-a ambiționat încă de mic copil, cu toate că din orașul nostru, din regiunea noastră, puțini au ajuns să atingă acest nivel. Jucam fotbal între blocuri și visam să fiu fotbalist.
La ce vârstă v-ați apucat de fotbal?
Așa cum am spus, am jucat fotbal de când mă știu, dar la vârsta de șapte ani am participat la primul antrenament în cadru organizat. Îmi amintesc că, de cele mai multe ori, la antrenamente eram prezenți doar doi-trei copii, aveam o singură minge cu care jucam, deci era nevoie de multă perseverență pentru a continua, fiindcă acest lucru te putea demoraliza ușor.
Foarte tânăr ați debutat în echipa mare. Ce ați simțit la acel meci?
Am pășit temător pe teren, erau alte vremuri. Acum, tinerii sunt răsfățați, există și regula U21, însă atunci nu era atât de ușor ca să te integrezi în echipa mare. Noi, juniorii, nu eram ținuți pe palme, și în plus, am fost nevoit ca să trec și prin „botezul” seniorilor, le curățai ghetele, cărai mingile etc.
Spuneați că generaţia tânără actuală diferă de generația dumneavoastră?
Era altă lume! În cazul nostru, primul gând nu era să câștigăm cât mai mulți bani, ci dorința de a dovedi că merităm să avem un loc în echipă. E adevărat și faptul că, în perioada respectivă, nici nu erau așa mulți bani în fotbal. În prezent, prima întrebare a unui jucător tânăr se referă la salariu și este greu să mergi înainte cu o astfel de mentalitate.
Dacă ar fi să descrieți în câteva cuvinte cărui fapt se datorează succesul în carieră ce ați spune?
În primul rând, Bunului Dumnezeu. Pentru a avea succes, este nevoie de multă ambiție, dar, evident, și de talent.
Și de noroc?
Uneori și de noroc, dar cele mai importante sunt ambiția și perseverența. Este nevoie de multă muncă, să ai “setea de fotbal” și dorința de a ajunge cât mai sus.
În 2016, ați decis să vă întoarceși în orașul natal, în Sfântu Gheorghe, și tot aici v-ați încheiat și cariera de fotbalist, iar în 2019 ați devenit directorul general al clubului Sepsi OSK. În urmă cu cinci ani, când echipa era încă în Liga a 2-a, vă imaginați că Sepsi OSK va parcurge un astfel de drum și va ajunge să joace în 2021 într-o competiție europeană?
Nici măcar în visurile mele cele mai îndrăznețe nu îmi imaginam acest lucru! Când am plecat de la Botoșani, aveam 192 de meciuri în prima ligă și aveam regretul că nu am reușit să ajung la cifra 200. Nu mă găndeam atunci că o să mai joc în Liga 1. În cadrul discuțiilor purtate atunci cu președintele clubului Sepsi OSK, cu domnul László Diószegi, ne-am propus clasarea în primele zece locuri în Liga a 2-a. Doar că echipa a depășit toate așteptările și, în 2017, am promovat în primul eșalon al fotbalului românesc. De atunci, de la an la an, Sepsi OSK s-a dezvoltat: în primul an în Liga 1 am reușit să scăpăm de retrogradare, în al doilea an ne-am calificat în play-off, în anul trei am jucat finala Cupei României, iar în anul patru am terminat pe locul 4 și am îndeplinit visul domnului Diószegi de a juca într-o competiție europeană. Este pur și simplu fantastic tot ceea ce s-a întâmplat în acest oraș mic.
Cum explicați aceste rezultate?
Avem rezultate fiindcă la Sepsi OSK există seriozitate, toată lumea lucrează cu suflet și dăruire.
Ce ați simțit în momentul în care a devenit o realitate că Sepsi OSK va juca în Conference League?
Două zile parcă pluteam, era un vis frumos din care nu vrei să te trezești. Nu se poate descrie prin cuvinte ce am simțit atunci când la Stadionul Municipal Sfântu Gheorghe au fost arborate steagurile UEFA și FIFA, alături de cel al Sepsi OSK.
Acum faceți parte din conducerea clubului și, având în vedere că ați fost fotbalist, este mai ușor să înțelegeți ce simte un jucător?
Este o provocare pentru mine funcția de director general, iar în relația mea cu jucătorii mă ajută faptul că am fost fotbalist. Astfel, este mult mai ușor să deslușesc ce gândesc ei, să înțeleg prin ce trăiri emoționale trec în anumite momente, ce vor. Când ai în lot 25 de jucători acest lucru înseamnă și 25 de caractere diferite și trebuie să găsești cu fiecare în parte tonul potrivit.
Ca director general, aveți un vis care v-ar aduce multă bucurie dacă s-ar îndeplini?
Să câștigăm Cupa României, acesta este visul meu.
O ultimă întrebare: în acest moment, unde se află tricoul de joc pe care l-ați purtat la meciul dumneavoastră de retragere?
(Zâmbește) Acest tricou a ajuns la președintele Diószegi și sper că îl păstrează la un loc de cinste, altfel voi fi nevoit să-l iau înapoi.
