Andrei Alexandru Patache s-a născut pe 29 octombrie 1987, la Botoșani. A debutat în prima ligă pe 21 iulie 1013, în partida FC Botoșani – CFR Cluj 0-0. De atunci a adunat 184 de meciuri pe prima scenă, devenind un simbol al echipei și al orașului. Săptămâna trecută, la Mioveni, a reușit primul său gol pentru echipa căreia i-a dat totul.
Andrei, ai reușit primul tău gol pentru FC Botoșani, ai spart gheața, cum se spune. Ce ai simțit în acel moment?
A fost un meci frumos și mă bucur enorm pentru prima mea reușită. Chiar mă gândeam în ultimul an că trebuie să sparg și eu gheață, luasem în calcul chiar să-i rog pe coechipieri să mă lase să bat eu o lovitură de la 11 metri, dacă va fi cazul ... (Zâmbește)
În acest moment ești fotbalistul cu cea mai lungă activitate la un singur club ...
Da, se făcuse acum trei – patru ani un top al celor mai longevivi, ca să zic așa, și eram inclus. Ar ma fi Camora, la CFR Cluj (n.n. din 2011), poate mai sunt și alții, la alte echipe, dar important este că eu sunt mulțumit de locul meu și de munca depusă pentru binele clubului nostru. Vă dați seama, este ceva ce mă onorează, pentru că m-am născut, am crescut, am făcut junioratul aici, la Botoșani. Toate lucrurile, bune, rele, mi s-au întâmplat cu FC Botoșani, am luat parte la toate evenimentele. Și cele mai multe, până în prezent, au fost plăcute!
Când a fost prima ta întâlnire cu acest club?
În 2005, când am fost cumpărat de la Victoria Botoșani pentru suma de 500 de lei sau cam așa ceva, am și acum contractul acasă. Atunci am venit la echipa mare, după turneul Luceafărul pe care l-am câștigat în acei ani. Am dat și patru goluri atunci și, astfel, am fost selecționat pentru cantonamentul primei echipe.
Spuneai că ai fost cumpărat pentru 500 de lei, dar tu ce contract aveai?
(Zâmbește, din nou) Atunci eram junior, aveam 17 ani, nu primeam salariu.
Acum bănuiesc că ești mulțumit, de moment ce tocmai ți-a prelungit contractul ...
Da, evident. În luna ianuarie, după ce ne-am întors din Antalya, am fost chemat la club și mi s-a propus să semnez prelungirea. Am acceptat imediat și am semnat pentru încă un an. Le mulțumesc antrenorilor și conducătorilor că au, în continuare, încredere în mine.
Doar un an? De ce nu mai mult?
Eu am mai zis, dacă mă voi simți bine, dacă organismul îmi va permite, voi evolua cât pot eu mai mult. Dar acest lucru nu mai depinde doar de voința mea, trebuie să mă ajute corpul. Momentan sunt într-o formă bună, sunt sănătos și pot să merg mai departe.
Mai are FC Botoșani gânduri de Conference League?
A fost o dezamăgire foarte mare că nu am prins play-off-ul! Tot campionatul am stat între primele șase și am căzut în ultima etapă. Am fost extrem de afectați, dar acum ne-am revenit și ne-am recăpătat încrederea. Astăzi avem ca obiectiv să prindem primul baraj, apoi o să vedem ce se va mai întâmpla.
Aveți șanse și la primul loc în acest final de play-out?
Da, dar depinde și de ce va face Rapidul. Ar fi foarte bine să terminăm pe primul loc. Altfel, ne va aștepta un meci dificil cu Rapid, la ei acasă. Mai ales acum, cu noul stadion al Rapidului, cu emulația, cu toată atmosfera de acolo ... Chiar și așa, eu zic că putem face față.
Putem spune că ratarea play-off-ului a fost cea mai mare dezamăgire a ta la FC Botoșani?
Nu știu dacă nu-i prea mult spus, dezamăgire mare a fost și cu Shkendija, în cupele europene, când am ratat calificarea. Am avut și atunci o ocazie mare și, da, pot zice că pentru mine aceea a fost cea mai mare dezamăgire. Dacă dădeam gol se putea schimba situația meciului, mai ales că ei erau în zece ... Am ratat șansa de a juca împotriva lui Tottenham, vroiam să vină o echipă mare la noi, în România. Ce antrenor avea, ce jucători erau ... Vă dați seama că ar fi fost ceva unic pentru FC Botoșani!
Care sunt planurile tale pentru viitorul mai îndepărtat?
Urmez cursurile Școlii de Antrenori, le-am început încă de la 30 de ani, am luat întâi Licența C, apoi am trecut la B. În vară sper să intru la Licența A și să continui pe drumul acesta. Eu am făcut fotbal toată viața mea, asta îmi doresc să fac și mai departe, vreau să las și eu ceva în urma mea ca antrenor, cum am făcut-o și ca fotbalist.
