Aflat la primul său sezon de prim eÈ™alon, atacantul gălățenilor Alexandru Pop este cel mai bun marcator din tabăra NeamÈ›ului: are cinci goluri È™i o pasă decisivă. În plus, ne împărtășeÈ™te o poveste frumoasă, el fiind un ardelean născut în capitala Argentinei È™i care cunoaÈ™te faima la malurile Dunării.
În buletinul tău, ca loc de naÈ™tere apare Buenos Aires, deja s-au scris destule rânduri despre faptul că ai văzut lumina zilei în Argentina, campioana mondială en-titre. EÈ™ti, în acelaÈ™i timp, È™i un fotbalist tehnic. Èši s-a spus vreodată, "Hai, argentinianule, dă gol"?
(ZâmbeÈ™te) Da, de multe ori mi s-a spus astfel, dar nu neapărat când eram mic. Cam prin ultimii ani de juniorat, însă nu pot spune că era o batjocură. Mai glumeau cu "Hai, mă argentinianule, că semeni cu ei, ai stilul lor, eÈ™ti gen Kun Aguero sau Tevez". Da, eram de multe ori comparat cu câte un jucător argentinian. Ce să zic, mi-aÈ™ dori să ajung la faima lor, normal, doar sunt campionii mondiali. Am locuit doar până la vârsta de trei ani în Argentina, apoi ai mei au decis să revină în România.
Ai moÈ™tenit pe cineva din familie sau ai tăi È™i-au propus de când erai mic să devii fotbalist? Cum te-ai apucat de acest sport?
Totul începe cu ani buni înainte de fotbal pentru că, din poveÈ™tile alor mei, când eram mic, de fiecare dată când intram prin magazine, singura mea jucărie preferată era mingea. Că era mică sau mai mare, eu voiam orice minge. Nu mă interesau maÈ™inuÈ›ele sau roboÈ›ii, ci doar mingea. Probabil, de acolo a început totul, deÈ™i n-a fost din start o È›intă fotbalul. De pildă, am făcut mai întâi înot, apoi È™ase luni de karate È™i ulterior dans sportiv, dar nu mi-au plăcut atât de mult. Eram un copil hiperactiv, mă jucam cu mingea prin casă È™i au zis ai mei că e bine să mă ducă la fotbal.
Ce alte sporturi îÈ›i plac, le urmăreÈ™ti È™i pe cele practicate în copilărie, de pildă? Și ce alte preocupări are golgheterul OÈ›elului?
Sincer, la un campionat de karate nu È™tiu dacă m-aÈ™ uita, nici la dans sportiv, dar să È™tii că urmăresc tenisul È™i baschetul. Mi-a plăcut È™i Mondialul de rugby recent încheiat, aÈ™adar am un lipici la sporturile cu mingea. Alte preocupări? După ce mi-am terminat facultatea, un capitol pe care mă bucur că l-am încheiat cum îmi propusesem, mă axez pe dezvoltarea profesională, cu ore suplimentare la sală È™i pe teren pentru a deveni mai bun ca fotbalist. Iar ca hobby-uri, dacă È™i la acestea te referi, să È™tii că fotbalul a fost dintotdeauna È™i hobby, că-l jucam È™i în curtea È™colii cu băieÈ›ii. AÈ™a, dacă e vreme, merg la un film bun sau joc rummy, È™ah ori table cu prietenii.
EÈ™ti, aÈ™adar, licenÈ›iat în comunicare. Dacă n-ai fi ajuns la fotbal, unde, în ce domeniu te-ai fi văzut? Specialist de PR, profesor de limba română?
Nu cred că m-aÈ™ fi dus pe latura asta. De mic mi-a plăcut să învăț bine, ai mei s-au È›inut de mine să nu las cartea deoparte. Cred că aÈ™ fi făcut ceva în domeniul IT, însă am avut gânduri să dau È™i la Drept, m-a fascinat acest domeniu. Până în ultima clipă, am vrut să mă înscriu la Drept, m-am răzgândit pe ultima sută de metri. Știam că-mi va fi greu cu absenÈ›ele, mai ales că făceam deja È™i fotbal. AÈ™a am ales apoi Comunicarea È™i RelaÈ›iile Publice. Dar cred că aÈ™ fi putut face orice, sunt pregătit să răzbesc orice ar fi.
Care sunt modelele tale în fotbal È™i ce trebuie să îmbunătățească atacantul Alex Pop pentru a deveni cel È™i mai bun?
În prezent, modelul meu e Erling Haaland, dar mă inspir È™i de la Julian Alvarez, care e È™i argentinian. Mai mult mă identific cu Alvarez ca stil de joc, în schimb îmi place foamea de gol a norvegianului, precum È™i felul cum se demarcă È™i ajunge la finalizare. Îl urmăresc cu atenÈ›ie È™i încerc să învăț cât de mult pot de la el. Apoi, ai întrebat ce ar trebui să perfecÈ›ionez. În primul rând, finalizările cu piciorul deficitar, È™i anume stângul, apoi demarcările. Trebuie să învăț mai bine reperele în careu, vreau să am timingul mai bun la finalizare, să apar exact când trebuie. Vin destule centrări È™i mai lipseÈ™te un metru sau o demarcare în plus, ca să fac diferenÈ›a. Și asta vreau să perfecÈ›ionez.
Ai lucrat la Viitorul cu Gheorghe Hagi, iar acum te pregăteÈ™ti sub comanda lui Dorinel Munteanu. Vorbim despre cel mai selecÈ›ionat fotbalist român È™i despre cel mai bun marcator sub tricolor. Spune-ne un lucru pe care l-ai învățat de la amândoi sau de la fiecare!
E un privilegiu să fiu antrenat de doi jucători exponenÈ›iali ai GeneraÈ›iei de Aur, iar un lucru foarte important pe care l-am învățat atât de la Hagi, cât È™i de la Mister, de la Dorinel, este că ce ai făcut ieri nu e mai valabil azi, iar ce faci azi nu mai e valabil mâine. La fotbal tot timpul trebuie s-o iei de la capăt, se aplică È™i în cazurile bune, È™i în cele mai puÈ›in bune. După un meci bun, a doua zi e obligatoriu s-o iei de la capăt, să munceÈ™ti. Pentru că lumea uită, nu mai e interesată de ce ai făcut, trebuie să continui pe aceeaÈ™i linie. Și după un meci mai slab, ai È™ansa ca, de la antrenament la antrenament, de la meci la meci, să-È›i corectezi lucrurile pe care nu le-ai făcut bine.
Patru dintre cele cinci goluri marcate la debutul tău în SuperLigă au fost marcate pe teren propriu, în vulcanul de pe OÈ›elul. Este ambientul sau spune-i cum vrei, atmosfera, energia fanilor, un factor important în eficienÈ›a lui Alex Pop?
Da, cu siguranță aÈ™a e. Când auzi oamenii că îÈ›i cântă în spate È™i că sunt alături de tine, simÈ›i un imbold de energie, un boost de adrenalină care automat te ajută. Și după ce marchezi, când îi auzi pe toÈ›i că se ridică È™i se creează acel vuiet în întreg stadionul, este un sentiment aparte.
Alexandru Mihai Constantin Pop
Atacant, joacă la Oțelul din vara acestui an.
Născut la Buenos Aires, 23 de ani.
A fost junior al Universității Cluj și al Academiei Gheorghe Hagi.
A mai jucat la Unirea Dej, în Liga a doua.
Este fost component al naÈ›ionalelor U17, U18 È™i U19 ale României.
Este licenÈ›iat în Comunicare È™i RelaÈ›ii Publice la Universitatea BabeÈ™-Bolyai din Cluj.
