Aflat la primul său sezon de prim eșalon, atacantul gălățenilor Alexandru Pop este cel mai bun marcator din tabăra Neamțului: are cinci goluri și o pasă decisivă. În plus, ne împărtășește o poveste frumoasă, el fiind un ardelean născut în capitala Argentinei și care cunoaște faima la malurile Dunării.

În buletinul tău, ca loc de naștere apare Buenos Aires, deja s-au scris destule rânduri despre faptul că ai văzut lumina zilei în Argentina, campioana mondială en-titre. Ești, în același timp, și un fotbalist tehnic. Ți s-a spus vreodată, "Hai, argentinianule, dă gol"?

(Zâmbește) Da, de multe ori mi s-a spus astfel, dar nu neapărat când eram mic. Cam prin ultimii ani de juniorat, însă nu pot spune că era o batjocură. Mai glumeau cu "Hai, mă argentinianule, că semeni cu ei, ai stilul lor, ești gen Kun Aguero sau Tevez". Da, eram de multe ori comparat cu câte un jucător argentinian. Ce să zic, mi-aș dori să ajung la faima lor, normal, doar sunt campionii mondiali. Am locuit doar până la vârsta de trei ani în Argentina, apoi ai mei au decis să revină în România.

Ai moștenit pe cineva din familie sau ai tăi și-au propus de când erai mic să devii fotbalist? Cum te-ai apucat de acest sport?

Totul începe cu ani buni înainte de fotbal pentru că, din poveștile alor mei, când eram mic, de fiecare dată când intram prin magazine, singura mea jucărie preferată era mingea. Că era mică sau mai mare, eu voiam orice minge. Nu mă interesau mașinuțele sau roboții, ci doar mingea. Probabil, de acolo a început totul, deși n-a fost din start o țintă fotbalul. De pildă, am făcut mai întâi înot, apoi șase luni de karate și ulterior dans sportiv, dar nu mi-au plăcut atât de mult. Eram un copil hiperactiv, mă jucam cu mingea prin casă și au zis ai mei că e bine să mă ducă la fotbal.  

Ce alte sporturi îți plac, le urmărești și pe cele practicate în copilărie, de pildă? Și ce alte preocupări are golgheterul Oțelului?

Sincer, la un campionat de karate nu știu dacă m-aș uita, nici la dans sportiv, dar să știi că urmăresc tenisul și baschetul. Mi-a plăcut și Mondialul de rugby recent încheiat, așadar am un lipici la sporturile cu mingea. Alte preocupări? După ce mi-am terminat facultatea, un capitol pe care mă bucur că l-am încheiat cum îmi propusesem, mă axez pe dezvoltarea profesională, cu ore suplimentare la sală și pe teren pentru a deveni mai bun ca fotbalist. Iar ca hobby-uri, dacă și la acestea te referi, să știi că fotbalul a fost dintotdeauna și hobby, că-l jucam și în curtea școlii cu băieții. Așa, dacă e vreme, merg la un film bun sau joc rummy, șah ori table cu prietenii.

Ești, așadar, licențiat în comunicare. Dacă n-ai fi ajuns la fotbal, unde, în ce domeniu te-ai fi văzut? Specialist de PR, profesor de limba română?

Nu cred că m-aș fi dus pe latura asta. De mic mi-a plăcut să învăț bine, ai mei s-au ținut de mine să nu las cartea deoparte. Cred că aș fi făcut ceva în domeniul IT, însă am avut gânduri să dau și la Drept, m-a fascinat acest domeniu. Până în ultima clipă, am vrut să mă înscriu la Drept, m-am răzgândit pe ultima sută de metri. Știam că-mi va fi greu cu absențele, mai ales că făceam deja și fotbal. Așa am ales apoi Comunicarea și Relațiile Publice. Dar cred că aș fi putut face orice, sunt pregătit să răzbesc orice ar fi.

Care sunt modelele tale în fotbal și ce trebuie să îmbunătățească atacantul Alex Pop pentru a deveni cel și mai bun?

În prezent, modelul meu e Erling Haaland, dar mă inspir și de la Julian Alvarez, care e și argentinian. Mai mult mă identific cu Alvarez ca stil de joc, în schimb îmi place foamea de gol a norvegianului, precum și felul cum se demarcă și ajunge la finalizare. Îl urmăresc cu atenție și încerc să învăț cât de mult pot de la el. Apoi, ai întrebat ce ar trebui să perfecționez. În primul rând, finalizările cu piciorul deficitar, și anume stângul, apoi demarcările. Trebuie să învăț mai bine reperele în careu, vreau să am timingul mai bun la finalizare, să apar exact când trebuie. Vin destule centrări și mai lipsește un metru sau o demarcare în plus, ca să fac diferența. Și asta vreau să perfecționez.

Ai lucrat la Viitorul cu Gheorghe Hagi, iar acum te pregătești sub comanda lui Dorinel Munteanu. Vorbim despre cel mai selecționat fotbalist român și despre cel mai bun marcator sub tricolor. Spune-ne un lucru pe care l-ai învățat de la amândoi sau de la fiecare!

E un privilegiu să fiu antrenat de doi jucători exponențiali ai Generației de Aur, iar un lucru foarte important pe care l-am învățat atât de la Hagi, cât și de la Mister, de la Dorinel, este că ce ai făcut ieri nu e mai valabil azi, iar ce faci azi nu mai e valabil mâine. La fotbal tot timpul trebuie s-o iei de la capăt, se aplică și în cazurile bune, și în cele mai puțin bune. După un meci bun, a doua zi e obligatoriu s-o iei de la capăt, să muncești. Pentru că lumea uită, nu mai e interesată de ce ai făcut, trebuie să continui pe aceeași linie. Și după un meci mai slab, ai șansa ca, de la antrenament la antrenament, de la meci la meci, să-ți corectezi lucrurile pe care nu le-ai făcut bine. 

Patru dintre cele cinci goluri marcate la debutul tău în SuperLigă au fost marcate pe teren propriu, în vulcanul de pe Oțelul. Este ambientul sau spune-i cum vrei, atmosfera, energia fanilor, un factor important în eficiența lui Alex Pop?

Da, cu siguranță așa e. Când auzi oamenii că îți cântă în spate și că sunt alături de tine, simți un imbold de energie, un boost de adrenalină care automat te ajută. Și după ce marchezi, când îi auzi pe toți că se ridică și se creează acel vuiet în întreg stadionul, este un sentiment aparte.

Alexandru Mihai Constantin Pop
Atacant, joacă la Oțelul din vara acestui an.
Născut la Buenos Aires, 23 de ani.
A fost junior al Universității Cluj și al Academiei Gheorghe Hagi.
A mai jucat la Unirea Dej, în Liga a doua.
Este fost component al naționalelor U17, U18 și U19 ale României.
Este licențiat în Comunicare și Relații Publice la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

32

33