Adrian Scarlatache este, la 35 de ani, liderul lui CS Mioveni. Fotbalistul a fost investit căpitan, iar la partida din etapa trecută cu FCSB a bifat meciul cu numărul 200 pe prima scenă a fotbalului românesc. Fundașul central galben-verde este văzut bine de colegi și de staff-ul tehnic și ne-a dezvăluit că la această vârstă, ca să joci constant, trebuie să respecți anumite reguli.
Cum este acest început de campionat pentru tine și pentru CS Mioveni?
Este un început greu, nu ne-a fost ușor... Nu este ceea ce ne așteptam, dar încet-încet ne revenim. Cu încă doi - trei jucători aduși, ne redresăm. Și programul a contat, nu e ușor să joci cu echipe mult mai valoroase. Uitați-vă câte transferuri au făcut Farul, CFR, FCSB... Era altceva dacă jucam contra unor echipe de valoare mai apropiată cu noi.
Cum vezi acest sezon?
Mult mai greu decât precedentul! Echipele s-au întărit, sunt echipe de tradiție, cu suporteri mulți. Dar eu cred că ne putem salva! Așa cum spuneam, cu câteva transferuri putem face o echipă competitivă.
Cum privești acum realizarea de anul trecut, când echipa s-a salvat fără a mai da barajul?
Este o performanță! Ne puteam salva chiar cu trei - patru etape înainte de final. A fost mai greu, dar a fost bine și cu o etapă înainte de final să ne realizăm obiectivul.
Ai 200 de meciuri în pe prima scenă a fotbalului românesc. Cum te simți?
Sunt fericit, sunt mulțumit de numărul acesta de jocuri. Dacă jucam mai mult în România aveam mai multe meciuri... Dar adunând Azerbaidjan și România, meciuri numai în prima ligă, sunt 450 de jocuri. Sunt multe. La cât mai multe îmi doresc, să joc cât mai mult și cât mai pot!
Care este secretul tău?
Nu e niciun secret. Seriozitate, disciplină, muncă. Nu e vreo baghetă magică. Cei care joacă la 35, 36, 37 de ani o fac după anumite reguli, ce țin de profesionalism, de viața extrasportivă. Dacă le respecți, poți să joci.
Pelici te lăuda, spunea că ești un model, că te pregătești și separat...
Am programe de refacere, așa este. Mă bucur că antrenorul a vorbit frumos despre mine. Am jucat peste tot pe unde am fost și trebuie să investești în tine. Am anumite chestii de recuperare, folosesc diverse aparate. Aceste lucruri mă mențin în formă și îmi dau o anumită stare psihică, bună.
Cum îi încurajezi pe cei mai tineri, care sunt lângă tine și care văd în tine un model?
Am o relație bună cu toți jucătorii. Mă înțeleg bine și cu cei tineri și cu cei cu experiență. Cred că am contribuit și eu la ascensiunea unora în Liga 1 și ei au demonstrat că pot face față, mă refer la cei care au venit din liga secundă. Cred că am reușit să-i îndrum, să-i ajut în parcursul avut de noi anul trecut.
Îți plac și sporturile cu motor?
Da, îmi place off-road-ul! Am un Buggy ATV. Vreau să îl schimb cu unul mai nou, al meu este mai vechi. Dar, am doi copii și nu prea mai am timp liber. Am o cabană la munte și îmi place să merg acolo, să petrec mult timp în aer liber și cu familia.
Cum te încurajează familia după înfrângeri când ajungi acasă?
Am doi copii mici, Matei, trei ani și jumătate și Eva, un an și jumătate, și îmi ocupă cam tot timpul. E greu și pentru soție cu doi copii așa mici și ajut și eu cum și când pot. Ei mă încurajează tot timpul și dacă pierd și dacă câștig. Băiatul este entuziasmat, îi place fotbalul, e micuț dar îi palce fenomenul. Mă întreabă mereu când mergem la teren. Când vin acasă după vreo înfrângere, îi văd pe ei și uit de tot. După victorie, e altceva!
Cum a fost debutul tău în fotbal?
În 2004 sau 2005 am debutat, la 17 ani, în Liga 1, la Dinamo. Dar am jucat foarte puțin. Apoi am fost la Pandurii și am avut un an bun și am jucat mai mult. Când m-am apucat de fotbal aveam șapte ani, stăteam lângă Stadionul Dinamo și toții băieții erau acolo la fotbal, așa că m-am dus și eu. Ușor-ușor am urcat la echipa a doua și așa mai departe.
