Vaporul era uriaÅŸ. Rudy Wetzer coborâse primul scările de piatră care duceau
din parcul hotelului spre port. De acolo văzuse panorama gigantică a transatlanticului şi
se oprise o clipă. Freddy Fieraru, puÅŸtiul expediÅ£iei, care până atunci îl urmase la doi
paÅŸi, înÅ£epenise ÅŸi el. La 22 de ani nu văzuse multe în viaţă, dar la aÅŸa ceva nu se
imaginase vreodată martor. Iar în câteva minute trebuia să urce la bord! El, Jean
LăpuÅŸneanu, care-l lovea uÅŸor cu valiza peste genunchi, „fii atent, Freddy!”, Rudy
celălalt, Bürger… ToÅ£i. S-au strâns până la urmă pe chei, în buză. Octav Luchide i-a luat
după umeri, le-a dat biletele de îmbarcare, i-a bătut părinteÅŸte pe spate. „Hai, dragilor!
Să ÅŸtiÅ£i că arătaÅ£i foarte bine!” Nimănui nu-i păsa însă cum i se potrivea cravata la
costum. De sus, de pe puntea de clasa a doua (era, de fapt, a treia, pentru că primele
erau Lux ÅŸi, evident, a-ntâia), au mai privit o dată Genova, hotelul unde rămăseseră
noaptea trecută, albă, cu ochii-n tavan – „unde mergem noi, nea Octave?” – ÅŸi gata!
„Conte Verde” era cu adevărat gigantic. De sus, Genova devenea tot mai mică,
tot mai îndepărtată, iar apa de sub ei tot mai înspăimântătoare, albastră cu gulere albe,
o mie. Li se spusese că vor opri la Villefranche, pe coastă, pentru a-i primi la bord şi pe
francezii lui Jules Rimet ÅŸi, într-adevăr, în câteva ore acostaseră la Villefranche-sur-
Mer, un orăşel, mai degrabă o comună, port la Mediterană în Provence, departamentul
Alpes-Maritimes, foarte aproape de Nisa. Parcă se vedeau luminile de la Hotel
Negresco, despre care Costică Rădulescu începuse să le vorbească încă de la
plecarea din Liguria.
Din FranÅ£a au ajuns în Catalunya, la Barcelona, iarăşi câteva ore. Nu era mult,
dar aventura abia începea! De acolo, de la Barcelona s-a îmbarcat naÅ£ionala Belgiei;
erau trei selecÅ£ionate de-acum la bordul „Contelui”.
…Când au depăşit stânca Gibraltarului, ca-n romanele de aventuri din colecÅ£ia
„submarinului Dox”, erau toate cele trei echipe sus, pe puntea cea mare. Ei, strânÅŸi în
jurul lui Rudy Wetzer, tremurau. Francezii, mai vorbăreţi, păreau a trăi o călătorie
oarecare. Belgienii, ÅŸi ei tăcuÅ£i, ca ÅŸi noi. În faţă era Atlanticul, pentru multe zile ÅŸi nopÅ£i
de plutit pe el de-acum, până când vor vedea primele lumini, altele, cele din Golful
Plata, la Montevideo…
Brusc, pe „Conte Verde” s-a făcut frig. Åži deÅŸi era sfârÅŸit de iunie, s-au gândit că
e, totuÅŸi, prea mult. Că e prea departe. Că sunt prea mici pentru o aventură atât de
mare. Era frig ÅŸi era ÅŸi noapte!... StrânÅŸi lângă o barcă de salvare pe care scria frumos,
cu albastru pe alb, litere furate din ocean, „Conte Verde”, băieÅ£ii au preferat să tremure
decât să intre la cabine. Atlanticul, sub ei, urla cu fălcile strânse. Nici ei nu scoteau o
vorbă, cu dinÅ£ii la fel de încleÅŸtaÅ£i. Cineva, nu se mai ÅŸtie cine, le spusese că aÅŸa, doar
aÅŸa, vor trece prima noapte pe Atlantic, împreună ÅŸi în tăcere. Åži chiar dacă ai fi vorbit,
oricum era degeaba, nimeni nu te-ar fi auzit, zbaterea apei de sub vapor te-acoperea pe
de-a-ntregul.
Pe urmă s-au obiÅŸnuit cât de cât ÅŸi au tot încercat să se miÅŸte acolo, pe „Conte”.
„Azi am avut antrenament tare de tot. Am făcut ÅŸi miÅŸcare cu mingea. Raffinsky a
scăpat una peste bord. S-a făcut roÅŸu de ciudă. A vrut să se arunce – fără glumă –
după ea. Credea că e încă pe Bega.”, scria Rudy Wetzer în jurnalul acelor zile.
În unele seri coborau la sala unde se Å£ineau baluri. Se distrau, amestecându-se
printre italieni, francezi, ruÅŸi, polonezi, nemÅ£i, lituanieni, mai înstăriÅ£i sau mai amărâÅ£i, cu
toÅ£ii sperând că dincolo de ocean, în America, lumea va fi mai bună, mai primitoare, iar
viaÅ£a – alta, nu amară ca fierea, cum era acasă…
Uneori se mai întâlneau pe punte cu Jules Rimet care, se zice, Å£inea sub cheie,
în valiză, , trofeul care avea să-i răsplătească pe învingătorii din Uruguay. Urcase ÅŸi el
tot la Villefranche-sur-Mer, odată cu ai lui, francezii. Belgienii, urcaţi la bord din
Barcelona, erau mai greu de văzut, iar iugoslavii nu aleseseră „Conte Verde”, ci
„Florida”, un transatlantic pe care îl „abordaseră” din Marsilia.
Tot din Villefranche-sur-Mer urcaseră şi arbitrii Thomas Balway şi Henri
Christophe, iar din Barcelona, odată cu belgienii, şi cel mai mare arbitru al acelor
vremuri, John Langenus.
…Când au trecut Ecuatorul, cu toÅ£ii erau sus, pe puntea cea mare, de la
„economică”. Acela era botezul! „Ce botez, nea Rudy?” „Botezul marinarilor adevăraÅ£i,
aÅŸa se zice că e când treci Ecuatorul!” „Vezi bine, Rudy, că aÅŸa e.” Vorbea Luchide.
„Dar eu vă trec pe voi Ecuatorul, Freddy, ca să nu mai întrebi aÅŸa, prosteÅŸte, ca
fotbaliÅŸti adevăraÅ£i, nu ca marinari… DeÅŸi, de când stăm pe barca asta… oÅ£i fi învăţat ÅŸi
marinărie… Numai să nu fi uitat fotbalul!”
Nu-l uitaseră. Nici ei, nici francezii ÅŸi nici belgienii. Se antrenau cu rândul la sala
de gimnastică, pentru că sus, pe punte… Ei încercaseră ÅŸi sus, dar în dimineaÅ£a când
ieÅŸiseră, toÅ£i cincisprezece, pe punte, în tricouri ÅŸi chiloÅ£i lungi, „la încălzire”, cineva l-a
chemat pe căpitan. MăicuÅ£ele Ordinului Sfântul Francisc se scandalizaseră, cică,
văzând o linie de bărbaÅ£i îmbrăcaÅ£i aÅŸa… care alergau. AÅŸa că îÅŸi mai pasau mingea
pe-nserat, la pupa, undeva, cât să n-o uite. AÅŸa au ÅŸi scăpat-o de era Raffinsky să sară
după ea…
N-a fost nevoie. Până la urmă, deÅŸi era tot mai frig (după Ecuator, în Sud, era
încă ÅŸi mai ÅŸi), tot mai greu, au zărit luminile care să le vestească pământul, sfârÅŸitul
călătoriei de la capătul nopţii. Nu era Montevideo, cum credeau, ci Rio. Ajunseseră la
Rio de Janeiro, de unde s-au urcat ÅŸi brazilienii. Dar nu mai era mult! Tocmai de aceea,
într-una din ultimele zile pe punte, Jules Rimet, se zice, ÅŸi-a luat fetiÅ£a de mână ÅŸi a
intrat în cabina căpitanului: „Comandante, i-a zis francezul, acest vapor va fi mereu
amintit pentru un singur lucru: a fost vaporul primului campionat mondial de fotbal.
Bonjur et bon voyage, monsieur!”
(Åži aÅŸa a fost. AparÅ£inând companiei maritime Lloyd Sabaudo, ancorat în portul
Genova, „Conte Verde” a continuat să străbată mările ÅŸi oceanele lumii. La un moment
dat China era destinaÅ£ia favorită, până ce genovezii l-au transformat în navă de război
ÅŸi, temându-se să nu fie torpilat de japonezi sau confiscat de aceÅŸtia, în anii celui de-Al
Doilea Război Mondial, l-au botezat „Kotobushi Maru”. Vaporul a fost scufundat însă în
1944 de un raid al aviaÅ£iei americane, o escadrilă de 6 nemiloase B-24…)
…Cu câteva zile înainte de a se fi încheiat călătoria, o veste proastă i-a lovit pe
toţi, pentru că deveniseră, ei, oamenii Cupei Mondiale, o familie. Soţia arbitrului Thomas
Balway murise ÅŸi telegrama îl anunÅ£ase asta acolo, pe ocean. Jules Rimet ÅŸi-a
prezentat condoleanÅ£ele ÅŸi chiar i-a spus lui monsieur Balway că se poate întoarce, nu e
cazul să mai vină să arbitreze. Arbitrul însă a rămas alături de ei, fino al fine.
Pe 2 iulie sau pe 3 iulie (alte surse spun că pe… 5 iulie), „Conte Verde” a ajuns
în sfârÅŸit la capătul cursei. De data asta, ceea ce vedeau erau chiar luminile din
Montevideo. Portughezul care-l văzuse primul, din Lumea Veche, cu sute de ani în
urmă, ar fi strigat „Monte vide eu” atunci când se apropiase cu nava sa ÅŸi văzuse colina
din estuarul La Plata. „Monte vide eu” – am văzut muntele! Pregătindu-se să coboare,
după aproape trei săptămâni de drum, tricolorii urmau să vadă ÅŸi ei nu muntele, ci
Mondialul. Ba chiar să participe la aventura naşterii lui. Peste două-trei zile era tragerea
la sorÅ£i a grupelor. „Oare cu cine vom juca, băieÅ£i?” Nici nu se mai ÅŸtie cine a întrebat
asta. Monte vide eu!
