Mijlocul lunii noiembrie este rezervat, peste tot în Europa, echipelor naționale și energiile sunt acolo. Speranțele, calculele, perspectivele fotbalului românesc sunt toate deschise, în încercarea de a arăta nu doar că putem prinde cea de a doua urnă valorică la tragerea la sorți din 7 decembrie pentru preliminariile Campionatului Mondial din Qatar din anul 2022, o grupă deci mai accesibilă, ci și că avem valoare. Valoare și viitor.
Viitor în toate dimensiunile acestui cuvânt.
Viitor pentru România înseamnă calificarea la Cupa Mondială de care am amintit deja, dar un viitor frumos va fi o Românie care să ofere certitudini. Valori confirmate în aceste meciuri, puncte strânse cu Norvegia acasă, duminică și cu Irlanda de Nord, în deplasare, miercuri. Dar, mai ales, puncte fixe pe o hartă a valorilor europene.
În câteva zile, așadar, vom ști, vom avea un final. Totul se va putea circumscrie ideii că un sfârșit este, în aceeași măsură, un început. Aceasta e viața și acesta e fotbalul. Speranța e generatoare de noi proiecții, iar fotbalul românesc nu se sustrage acestui ciclu aproape natural al căutării performanței.
Casa Liga 1 rămâne principala furnizoare de jucători pentru loturile reprezentative și este perfect firesc ca lucrurile să fie astfel. Echipa națională de tineret are și ea un meci determinant cu Danemarca, la începutul săptămânii viitoare, pentru obținerea calificării la turneul final al Euro U - 21. Ținem pumnii strânși și mergem mai departe! Cât mai departe!
Se sfârșește anul și se încheie un capitol, iar suporterii fotbalului nostru, ținuți încă departe de stadioane de pandemia generată de virusul SARS-CoV-2, merită să primească vești bune, dar mai cu seamă merită răspunsuri sincere la nesfârșitul șir al întrebărilor care îi frământă. Despre soarta echipelor pe care le iubesc, despre performanțele care vin sau care continuă să întârzie să vină. Un final fericit, ca în filmele de pe platforma Netflix, e puțin probabil. Un final sincer e însă de preferat pentru acest complicat an 2020, tocmai pentru a avea un 2021 mai bun.
Nu sunt în măsură să judec și să dau verdicte. Sunt în fotbalul românesc și încerc, alături de o echipă cu adevărat profesionistă, la Ligă, să privesc înainte cu speranță, fără a mă uita peste umăr cu mânie. A fost un an extrem, extrem de dificil, din cauza acestei pandemii care a lovit surprinzător, răsturnând calcule, planuri și chiar și speranțe, până la un punct. Au fost o reașezare a lucrurilor și o adaptare obligatorie la reguli noi, care au generat, la rândul lor, analize și rezultate inedite.
Datele sfârșitului de an sunt concrete, le-am amintit mai sus, speranțele există. Nu cunoaștem încă deznodământul. Credem cu toții că va fi unul înscris în această infinită spirală a credinței în succesul alor noștri. Și eu mă aflu tot acolo, cu puterea mea de muncă, cu convingerile mele și cu propriile mele speranțe. Va fi un sfârșit de an mai bun decât felul în care a început. Să credem în noi. The End.
Happy end.
