Fotbalul este, fără nicio îndoială, o secvență din viața noastră, mai mult sau mai puțin importantă, în funcție de gradul de implicare al fiecăruia în acest fenomen.
Fotbalul reprezintă, după mai bine de un secol și jumătate de la inventarea lui, probabil cea mai puternică legătură dintre cei care practică un sport și cei care îl urmăresc. Implicarea strict emoțională în cazul fotbalului este însă una mai mult decât particulară, propunând un “modus vivendi” care, pe măsură ce timpul s-a desfășurat, a devenit o religie modernă, o afacere și o teză. Deși emoția e, mai degrabă, prezentă doar în primul caz, cel al practicării lui. Cel puțin în aparență.
Ce știm, de fapt, despre fotbal? Cred că este o întrebare corectă, în încercarea de a găsi o cale spre adevărul oferit lumii de un sport mai popular decât putem observa cu ochii larg deschiși, cum se spune. Și să admitem că fotbalul, tocmai grație acestei imense popularități, permite o toată gama de răspunsuri la această interogație.
Fotbalul presupune în acest moment o miză uriașă și, strict legat de această miză, o relație specială cu societatea. Faptul că a devenit o industrie, iar asta se vede cu ușurință, face ca teoria practicării lui să treacă în plan secund, iar asta mi se pare o greșeală. Fotbalul trebuie să se definească, înainte de orice, prin ceea ce propune pe gazon, prin valoarea jocului, prin talentul jucătorilor și prin inteligența creativă a antrenorilor. Abia după aceea putem vorbi despre management, marketing și orice altă activitate complementară și determinată de forța acestui sport-fenomen.
Astfel, partea teoretică care rezultă din practica jocului impune un complex de factori, de analize care permit înțelegerea fotbalului modern și care dă posibilitatea apariției unei alte lumi, cumva complementară celei care primește aplauze din partea peluzei.
E vorba, într-adevăr, de așa numita “societas leonina”, latinii numind astfel o societate în care leii, animalele cele mai puternice, trăgeau toate foloasele, în timp ce toate celelalte, mai slabe fiind, se alegeau cu mai nimic. Desigur, fotbalul fiind “sportul-rege”, e deja un lucru comun aici, el eclipsează, în cea mai mare parte a lumii, mai puțin în Statele Unite, cred, tot ceea ce înseamnă piața de dezvoltare comună a sporturilor.
Practic, fotbalul este o artă, teoretic este o știință. În realitate, e o joacă, devenită joc și metamorfozată într-o industrie. Astfel, facilul a devenit complicat și e imposibil să mai afirmi astăzi cu certitudine dacă e mai bine sau mai rău. Cu siguranță, într-o altă paradigmă a prezentării evenimentelor, e mai profitabil. Rămâne de văzut, într-un final, pentru cine!
Fotbalul este frumos, să concluzionăm totuși. Practic și teoretic. Iar emoția provocată de jocul în sine, de jucătorii deveniți, grație performanțelor, eroi și “legende”, merită o altă discuție, separată, probabil într-un articol viitor.
