Am fost întotdeauna de părere că lumea fotbalului este mult mai complexă decât pare la prima vedere. Rămân și astăzi la opinia că acest sport minunat a dezvoltat o reală mitologie în jurul valorilor sale, pe care a reușit să le impună timp de 160 de ani și mai bine, grație unei legături indestructibile cu societatea. Cu cea care l-a creat și cu cele succesive în care s-a dezvoltat. Tocmai de aceea, astăzi fenomenul a luat amploarea pe care nu o are nicio altă disciplină sportivă, iar lumea lui, despre care vorbeam, a devenit una distinctă, dar deloc distantă, dacă îmi permiteți acest joc de cuvinte. Așa cred.
“Mulți oameni cred că fotbalul este o chestiune de viață și de moarte. În realitate, e mai mult decât atât”, spunea legendarul manager al lui FC Liverpool, dintre anii 1959 și 1974, Bill Shankly. Și, dincolo de vorbe, faptele au fost cele care au rămas și au susținut, în timp și spațiu, atunci și acum, acolo sau aici, realitatea că fotbalul e jocul suprem.
“Felix qui potuit rerum cognoscere causas”, scria genialul poet latin Vergiliu. În traducere liberă, versul din poemul Georgicele sună astfel: “Fericit este acela care a putut cunoaște cauzele lucrurilor”. Dar oare avem noi acces la cauzele care au generat popularitatea copleșitoare a fotbalului? O vedem, o simțim, trăim în mijlocul unui fenomen social de amploare, îl putem însă și explica? Sau e de ajuns să ne declarăm fericiți, chiar dacă nu am reușit să deslușim cauzele lucrurilor atât de bine făcute?
Fotbalul, mai puternic decât conceptul de existență a ființei umane. Fotbalul, ale cărui resorturi declanșatoare de istorie socială sunt cunoscute, dar neînțelese? Ciudat și frumos paradox! O gamă largă de posibilități în față și care reprezintă percepția fiecăruia dintre noi despre fotbal. Biserica Maradoniană? Cultul lui Pele? Există zei?
“Felix qui, quod amat, defendere fortiter audet”, adică, într-o traducere corectă, “Fericit este cel care îndrăznește să apere cu putere ceea ce iubește”. Versul îi aparține altui mare poet latin, Ovidiu, în “Amores”, opera sa magna. Da, există zei în fotbal, iar fanii îi iubesc, fanii care au “temple”, care au personaje, eroi, lupte istorice și contemporane…
Ei apără acest fenomen numit fotbal, ai au această cutezanță și o fac, da, pentru că iubesc. Fotbalul, în general, echipele favorite, marii jucători, chiar și ideea de competiție, fără de care nu ar exista nimic din toate celelalte repere ale iubirii lor. Nu?
Astfel, există un timp al fotbalului, un spațiu al său, concret sau sentimental, dar și unul care mărturisește toate acestea!
