Am tot scris aici și am încercat să analizăm fotbalul mai cu seamă din perspectivele oferite de proiecția sa în societate. Management, marketing, strategii financiare, piața liberă, ticketing, implicații evidente în dezvoltarea unui sport devenit fenomen. Lumea modernă impune o multitudine de criterii pe care fotbalul le-a asimilat și, mai mult, le-a adus la noi dimensiuni, reușind să ridice exponențial acest joc la nivelul cel mai înalt.
Dar fotbalul, angajat în atingerea atâtor ținte, nu și-a pierdut niciun moment latura pasionantă și chiar sentimentală, ba dimpotrivă. Fotbalul este astăzi, mai mult ca oricând, o stare de spirit care apropie oamenii, iar stadionul, un spațiu care impune, fascinează, și obligă la o analiză mai profundă.
Să revenim însă la ideea de fotbal-pasiune. “Si Dieu n’existait pas, il faudrait l’inventer”, spunea Voltaire, acum mai bine de două sute de ani. În traducere, “dacă Dumnezeu n-ar exista, ar trebui inventat”. Aș parafraza versul marelui scriitor și gânditor francez și aș spune și eu că, dacă fotbalul n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat!”
Fotbalul are această frumusețe în mișcare care obligă la admirație, iar exerciții în acest sens se pot face și chiar se fac oriunde acest fenomen social se produce. Este o realitate care ne impune tuturor o analiză a sentimentelor, mai ales că este, foarte probabil, și cea mai plăcută dintre toate căile de apropiere către un fotbal ca trăire specială. Uneori e mai ușor să recunoști că ții cu o echipă, decât să admiți că îți plac mai multe. Îți plac, în primul rând, marile vedete, nu ai cum să nu fii și fanul lui Ronaldo, dar și cel al lui Messi! Îți place tehnica desăvârșită a sud-americanilor, a brazilienilor în special, dar nu se poate să nu admiri rigoarea germanilor, tactica dusă spre perfecțiune a italienilor, ori fantezia spaniolilor. Cum să nu îți placă Anglia, cea care a inventat toată această poveste? Poți rămâne vreodată, sentimental vorbind, indiferent la jocul Argentinei, țara care i-a dat pe Diego Armando Maradona și pe Lionel Messi?
Fotbalul-spectacol a ajuns, oarecum încă de pe timpul inventării “portocalei mecanice” a lui Rinus Michels, un gen care a trecut toate frontierele, mai cu seamă cele ale inimii. Dincolo de schemele tactice, de teoriile savante și de celebrele formule de așezare în teren, fotbalul a devenit din ce în ce mai mult, o mare, o uriașă pasiune.
Emoția a cuprins întregul fenomen și toată societatea, dovadă că, dincolo de ierarhii și clasamente, rămâne senzația. Percepția sentimentală a unui joc transformat într-o religie modernă, pe care, poate, nici nu suntem conștienți că o trăim!
