Știu, bineînțeles, că titlul acesta a intrat în istoria presei românești, mai precis în cea a radioului, pentru că, timp de mai multe decenii, a aparținut celei mai frumoase emisiuni a postului public, Radio România, oferind relatări în direct de la toate meciurile etapei de primă ligă și nu numai, de cele mai multe ori se întâmpla același lucru și la meciurile de Cupă. Voci minunate ale postului național au făcut acolo și atunci un program de clasă.
Dar nu doar emisiunea coordonată excepțional de către legendarul Gheorghe Minoiu a trăit fotbalul cu fiecare minut al acelor transmisiuni, ci și, sau, corect zis, mai ales ascultătorii, publicul, cu sutele de mii de oameni, milioane poate, generație după generație. Fiecare în felul său și-a imaginat un gol al favoriților, relatat de pe stadion de un Ion Ghițulescu, de pe Dinamo, Sebastian Domozină, de la Craiova, Dan Voicilă, Octavian Vintilă, din Ghencea, Nicolae Secoșan, de la Timișoara, Reșița sau Arad, Teodor Mateescu, de la Cluj, Ion Ghiță, de la Buzău sau Pitești, Grigore Elisei, de la Iași ori Bacău, Ilie Dobre, de regulă din Giulești, iar lista acesta, știți desigur, e mai lungă.
Însă “fotbalul minut cu minut”, asta ca să păstrăm genericul, se trăiește și acum, în Superliga României. Meciuri tari, atât în play-out, cât și sau, mai ales, în play-off, avem în fiecare etapă, iar, cu cât ne apropiem de finalul sezonului, emoțiile cresc exponențial.
Fotbalul are această calitate uriașă, de a converti golul marcat în emoție și victoria în sens al vieții, fanii adevărați, “Microbiștii”, înțeleg cu adevărat ceea ce vreau să spun!
Fotbalul, ca definiție, este un “modus vivendi”, cum spuneau latinii, adică, în traducere liberă, un “fel de a trăi”, un “mod de viață”, o modalitate de a conviețui, de a se împăca. În cazul nostru, de a face să se înțeleagă emoția cu performanța, victoria cu ratarea etc.
“Fotbal minut cu minut” merită, “mirabile dictu”, adică, tot din limba latină tradus, “admirabil de spus”, un soclu de la înălțimea căruia să putem observa, cu luciditate, dar fără a ne abandona pasiunile și tensiunea (nici nu se poate așa ceva!), ce impact are această trăire asupra noastră. Scriem despre fotbal, vorbim despre fotbal, îl povestim, nu putem să ne imaginăm, măcar, o lume fără fotbal! Minut cu minut, zi după zi, oră de oră! Am senzația că momentele epice din istoria fotbalului s-au transformat într-o istorie personală a fiecăruia dintre noi, iar eroii acestui sport tind să devină, dacă nu cumva au și devenit, fără să conștientizăm, eroii devenirii noastre ca oameni, nu doar ca suporteri. Fotbalul are această putere de seducție, chiar și la noi. Nu credeți asta?
