A fost odată, ca niciodată…că, dacă nu ar fi, nu s-ar povesti!
Parcă așa începeau poveștile care ni se spuneau, ori pe care noi înșine le citeam, în copilărie, povești pe care nu le-am uitat, povești nemuritoare și, foarte probabil, chiar formatoare de anumite destine…în fine, emoționante și interesante, în orice caz.
Fotbalul are, la rândul său, o uriașă zestre de astfel de narațiuni, doar că poveștile lui sunt reale și, pe cale de consecință, cu atât mai ușor de păstrat în amintire. Cel puțin, aceasta este senzația mea, că marile performanțe au generat o mitologie în care personajele și faptele sunt adevărate, desigur, ba chiar mai mult decât atât, sunt atât de prezente în viața noastră încât au ajuns să o poată controla la nivel sentimental și nu numai. Mituri urbane, mituri sociale, toate poveștile ne prind din urmă și ne transformă și pe noi într-un soi de prelungire a narațiunii, dacă acceptați o astfel de impresie.
Pentru că, nu-i așa, cine nu crede în puterea de exemplu a întâmplării unui miracol? Și sigur că un lucru foarte demn de pus în cartea cu povești este ceea ce reușește bravul Helmuth Duckadam la Sevilla, pe Ramon Sánchez Pizjuan, în noaptea de 7 mai 1986!
În această perioadă, pe 6 aprilie 2023, se împlinesc exact 40 de ani de la prima manșă a semifinalei, întâia din istoria fotbalului românesc, de Cupa UEFA, dintre Universitatea Craiova și Benfica Lisabona, 0-0 pe celebrul “Da Luz”. O altă fascinantă poveste, nu?
Și sunt zeci și zeci de astfel de întâmplări, unele cu final fericit, altele, dimpotrivă, intrând în folclorul urban tocmai din cauza dramatismului pe care l-au provocat și rămase în emoția colectivă la aceeași intensitate a trăirii ca atunci când s-au petrecut!
Ce putem spune despre astfel de povești, cu adevărat nemuritoare și care au trecut cu brio proba timpului, poate cea mai importantă dintre toate probele? Simplu și concret.
Vom răspunde ca latinii, pe vremuri, “Vivat, crescat, floreat!”, adică, în traducere liberă, “Trăiască, crească, înflorească”! O urare provenită din mediile universitare, academice, poate nu întâmplător. Fotbalul românesc are suficient de multe astfel de momente ca să nu pară anacronic atunci când își dorește altele asemenea și face apel la lecția de istorie. Hagi, Dobrin, Balaci, Dumitrache, Petschowski, Ozon, Dobay, Baratky, sunt doar câteva nume uriașe care au fost eroi de povești adevărate. Pe faptele lor se sprijină mai bine de un secol de fotbal românesc! Povestea merge mai departe!
