Auzim de foarte multe ori, în relatări din media, și nu doar acolo, despre un extraordinar fotbalist că “are clasă”. La fel, există și antrenori “de clasă”, ceea ce ar determina, pe cale de consecință, un fotbal “de clasă”. Mondială, europeană, națională, dar clasă!
Conceptul merită dezbătut un pic, mai cu seamă pentru faptul că superlativele se poartă în lumea sportului, reușind să definească o anumită creștere a fenomenului.
Fotbalul intră și el, mai ales el, în această spirală care are în fruntea ei ideea de “clasă mondială”. E un sport de care oamenii s-au îndrăgostit până la a stabili un limbaj unic care să contureze scara valorică a “clasei”, ceea ce nu e puțin lucru, ba dimpotrivă.
Messi, Cristiano Ronaldo sau Neymar sunt fixați acolo de memoria opiniei publice și stabilesc un standard mai mult decât evident. Sunt repere, ca oricare mari performeri, sunt valori, dar discuția se poate opri aici, pentru că nu toți sunt și modele demne de urmat. Pentru că nici Maradona, de pildă, cel mai mare înaintea vremurilor lor, nu a fost.
E însă limpede că avem nevoie de mari sportivi pe care să îi analizăm prin prisma evoluțiilor lor din arenă și mai puțin legându-ne de ceea ce fac dincolo de aceasta.
Sau suntem într-o eroare de judecată? Acea “clasă” trebuie să cuprindă ori să țină cont de tot? De “tot”? În cele din urmă, răspunsul este unul afirmativ, după cum ne arată nu doar istoria fotbalului, ci istoria însăși, în toate datele sale.
Francezii, care au inventat mitologia modernă a fotbalului, vezi Jules Rimet și formidabila lui idee care a dus la nașterea Cupei Mondiale, au o vorbă care e mai mult decât interesantă în contextul abordat de noi aici: “Le vrai peut quelque fois n’etre pas vraisemblable”. În traducere liberă, am spune, pe românește, că “Adevărul poate uneori să nu fie verosimil”. De fapt, marele clasic Boileau este autorul acestui vers, care se referea la arta dramatică din timpul său, subliniind că unele fapte adevărate pot părea uneori lipsite de adevăr, în forma să absolută. La fotbal, “clasa” evidentă a unui fotbalist poate să nu fie atât de “reală”, de convingătoare, pentru unii, așa că polemica se pornește imediat ce apar, în spațiul public, astfel de verdicte.
Așa că, în cele din urmă, cine stabilește că avem de a face cu un “fotbal de clasă”, cu un fotbalist din aceeași categorie, sau cu un antrenor asemenea?
Rezultatele, performanțele, victoriile, cam acestea ar fi răspunsurile care să confirme adevărul.
